Cascada Capra

Cascada Capra, sau Cascada Iezerului, se afla pe versantul sudic al muntilor Fagaras la altitudinea de 1690 m pe teritoriul judetului Arges. De aici si pâna la Bâlea Lac sunt 5 km.
Apa cascadei provine din Lacul Capra (2241 m). Are o cadere de peste 40 m. Din cauza debitului mare apa cascadei nu îngheata numai în iernile geroase. Pe podul din fata cascadei se aduna multi oameni ca sa admire cascada.

Castelul Huniazilor

A fost ridicat in secolul XV de catre Iancu de Hunedoara, pe locul unei vechi intarituri, pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti.
Este o constructie impunatoare, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite. Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.
Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit.
Cu trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare.

Capela
Constructia este considerata una din partile reprezentative pentru secolul XV, reprezentand o mixtura intre stilul romanic (forma poligonala) si moda gotica tarzie. Inteventiile plasate la inceputul secolului XVII au afectat arhitectura originala a capelei. Pictura existenta in Evul Mediua fost in mare parte deteriorata, fragmente din aceasta putandu-se observa in zona altarului si a intrarii (crucii de consacratie).

Loggia Matei
Acesta ramane una dintre cele mai timpurii manifestari ale artei Renasterii in Transilvania, prin terasele deschise suprapuse si pictura in fresca ce decoreaza interiorul loggiei. Acesta pictura laica, singulara in Transilvania, plasata stilistic la jumatatea secolului al XV, ilustreaza legenda familiei Corvinilor.

  Fantana
Acest obiectiv este adapostit de o curte interioara, fiind datat la jumatatea secolului XV. De saparea acestei fantanisunt legate de o inscriptie si o legenda, prima fiind incastrata in contrafortul capelei, scrisa cu caractere arabe vechi. Traducerea corecta a incriptiei este: "Eu Hasan, am pus aceasta inscriptie in vremea cand am fost rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".
Legenda ne relateaza faptul ca, dupa o lupta, trei turci ajung prizonieri in cetatea din Hunedoara. In urma intelegerii cu propietarul castelului, in schimbul primirii libertatii, ei trebuiau sa sape o fantana. Dupa 15 ani de lucru, gasesc apa dan nu sunt eliberati deoarece intre timpIoan de Hunedoara moare si urmasul sau nu le mai da libertatea promisa. Atunci unul dintre turci, sapa o inscriprie in piatra ce poate fi tradusa, conform legendei : "apa ai dar suflet n-ai".

Turnul Capistrano
Acest turn face parte din incinta fortificata corespunzatoare secolului XV, incaperea fiind initial utilizata de catre parintele franciscan, Ioan de Capistrano, confesorul lui Ioan Corvin pana in a doua jumatate a secolului XV.

Sala Dietei
Reprezinta un spatiu dedicat ceremoniilor, realizata la mijlocul secolului XV in stil gotic tarziu. Modificarile survenite in secolul XVII au lasat o frumoasa fresca laica, forma actuala datorandu-se lucrarilor de restaurare din perioada 1956-1968.

Aripa Bethlen
Construita in prima jumatate a secolului XVII intre turnul vechi de parta si turnul tobosarilor, peste zidurile de incinta mai vechi, este compusa din dormitoare la parter si o sufragerie la etaj. In secolul XIX i s-a adaugat o galerie, lucrata dupa canoanele arhitecturii neogotice.

Sala Cavalerilor
Este finalizata in 1452 si este construita in stil gotic tarziu, functionalitatea sa fiind aceea de sala de mese la ocaziifestive, dupa cum sugereaza corespondentele tipologice din mediul germanic.                  

Galeria si turnul NeBoisa
Aceste doau parti componente ale aceluiasi ansamblu defensiv novator, datat in prima jumatate a secolului XV, ilustreza arta militara transilvaneana, o moda initiata de cavalerii cruciati inca din secolul XII. Ansamblul de numit NeBoisa (nu te teme)se compune dintr-o galerie inalta sustinuta de pilastrii de piatra si un turn masiv, inaintat, cu patru nivele de aparare.

Turnul vechi de poarta
Acesta servea ca prima intrare in castel in prima jumatate a secolului XVII, cand este inchis cu ajutorul unui turn circular, cu trei nivele de aparare, denumit Turnul Alb, in scopul intaririi sistemului defensiv pe latura de sud-est a castelului.

Terasa de artierie
Terasa este o constructie pur militara ce completeaza incinta de secol XV, platforma fiind edificata la inceputul secolului XVII in vremea principelui Gabriel Bethlen

Palatul administrativ
Acest sector, construit pe trei nivele de locuire, marcheaza latura cea mai afectta de refaceri, aspectul actual fiind datorat secolului XVIII, aici fiind instalati functionarii administratiei minelor. Plafoanele conserva elementele decorative baroce.

Cetatea Medievala Tîrgu-Mures

Cetatea Medievala este amplasata în apropierea centrului municipiului Tîrgu-Mures. Complexul Cetatii ocupa o suprafata de cca 4,3 ha si este alcatuit dintr-o incinta fortificata cu 7 bastioane unite prin ziduri ce formeaza o mare curte interioara, în cadrul careia se gaseste Biserica Reformata si Cladirea Manutantei.
Prima fortareata, construita pe actualul amplasament în anul 1492, din dispozitia voievodului Transilvaniei, Báthori István, este desavârsita între anii 1602 - 1652, sub conducerea judelui Borsos Tamás. Ridicata în plan pentagonal, înconjurata de un zid de aparare, cetatea are sapte bastioane, cinci dintre ele purtând numele breslelor, care potrivit traditiei, le-au întretinut.
Ca arhitectura, întregul ansamblu poarta amprenta Renasterii târzii. Înaltate pe 3 - 4 nivele, tencuite la exterior si simplu ornate în interior, bastioanele au infrastructura realizata, de regula, din piatra de râu, peretii din caramida, având grosimi cuprinse între 80 - 190 cm.
Etajele bastioanelor se sprijina pe bârne groase de lemn, accesul sau legatura între ele facându-se fie prin exterior, direct sau din drumul de straja, fie prin scari interioare de lemn.
Ca vatra a orasului, Cetatea cu complexul de monumente istorice aferente a determinat ridicarea constructiilor publice si private ce aveau sa defineasca mai târziu structura urbana a viitorului oras.

Prin traditie, Cetatea a devenit spatiul de desfasurare a unor manifestari culturale de referinta. Aici se desfasoara sarbatoarea "Zilelor Tîrgumuresene", manifestare ce reuneste anual peste 80.000 de participanti. De-a lungul anului, tot incinta Cetatii gazduieste si "Festivalul Berii", "Sarbatoarea Vinului si a Mustului", "Oraselul Copiilor", precum si alte evenimente de interes pentru locuitorii orasului.
Primaria municipiului Tîrgu-Mures a initiat recent un proiect de conservare si valorificare a acestui ansamblu monumental. Studiul de fezabilitate realizat propune conservarea si reabilitarea din punct de vedere arhitectural a cladirilor existente. Reamenajate, acestea vor avea destinatii sociale, culturale, turistice, de comert si alimentatie publica.
Renovarea Cladirii Manutantei si refacerea amenajarilor exterioare ale terenului din jurul Cetatii Medievale Tîrgu-Mures, se vor realiza prin fonduri PHARE din cadrul Programului pentru Politici Regionale si de Coeziune Sociala: "Restructurarea Industriala si Dezvoltarea Resurselor Umane" - Componenta Turism, coordonat de Agentia de Dezvoltare Regionala 7 Centru.

Palatul Navigatiei

Palatul Navigatiei, astazi Gara fluviala, este atestata din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, fiind proiectat de arhitectul Petre Antonescu. Momentan, acesta este sediul mai multor institutii precum ``Administratia Porturilor Dunarii Maritime`` sau ``Compania de Navigatie Fluviala Romana Navrom``.

Ruinele Curtii Domnesti

Resedinta a lui Alexandru, fiu al lui Stefan cel Mare, in perioada 1481-1496, curtea domneasca de la Bacau a reprezentat in aceasta perioada centrul administrativ, de control si de organizare al Tarii de Jos. Caracterul itinerant al domniilor a determinat in Moldova, la fel ca in Tara Romaneasca, aparitia unor curti domnesti temporare. Aici poposea domnul in anumite imprejurari politice sau pentru a participa la judecati. Unele dintre aceste curti au servit si drept resedinta a fiului desemnat a urma la tron.
Documentele timpului nu ofera nici descrieri ale Curtii domnesti, nici nu stabilesc momentul constituirii ei, ori pe cel in care a fost distrusa.

Se presupune ca, Casa domneasca a fost descoperita in urma primei campanii de sapaturi, iar urmele de civilizatie materiala au dus la concluzia ca edificiul a fost ridicat in a doua jumatate a secolului al XV-lea.
Casa are un plan rectangular, avand dimensiuni la exterior de 17,90 X 8,50 m. Din intreaga cladire se mai pastreaza doar pivnita, compusa din doua incaperi.
Incaperea mare are patru stalpi dispusi pe axul longitudinal, cu rol in sustinerea arcelor de bolta. Dintre acestia, doi sunt de sine-statatori, sectionand perimetrul camerei, iar ceilalti doi sunt adosati peretilor ce descriu latura mica.

Biserica Rosie

Biserica Rosie reprezinta un punct de atractie deosebit. Denumirea vine de la finisajul exterior, realizat din caramida aparenta slefuita.
Lucrarile pentru construirea bisericii au inceput in martie 1905, fiind conduse de arhitectul aradean Ludovick Szantay, autorul proiectului acestui monument arhitectonic.

Este construita in stil neogotic. Ca materiale principale de constructie au fost folosite piatra, caramida si betonul. Turnul principal are o inaltime de 46 de metri. Altarul este o opera de sculptura in stil neogotic. Amvonul a fost executat de sculptorul Örr Gyorgy din Kosice. Pictura altarului are ca tema "Rugaciunea lui Isus in gradina Ghetiman" si a fost executata de pictorul I. Umlauf inca in 1848; probabil tabloul a fost adus dintr-o biserica mai veche.

Palatul Jean Mihail

Palatul Jean Mihail, astazi, Muzeu de Arta a fost realizat intre 1899-1907 de arhitectul francez Paul Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail - unul dintre cei mai bogati oameni ai Romaniei din acele vremuri.

Curtea Domneasca

Curtea Domneasca sau altfel spus, Complexul aulic a fost zidit intre secolele XIV-XVII si a reprezentat locul de unde domnii care au rezidat aici si in cele din urma au condus Tara Romaneasca. Reprezinta centrul de concepere a luptei pentru neatarnare si focar de cultura si civilizatie.
Reprezentative pentru arhitectura si arta romaneasca, monumentele Curtii Domnesti cuprind elemente novatoare si solutii ce au influentat puternic in epoca. Organizatorii muzeului s-au straduit sa realizeze o legatura organica intre monumente si activitatea expozitionala.
In Turnul Chindiei a fost organizata expozitia "Vlad Tepes-Dracula. Legenda si adevar istoric", iar in Biserica Domneasca a fost amenajata "Colectia de arta brancoveneasca".

In pivnitile Casei domnesti a lui Petru Cercel se afla o interesanta colectie lapidariu si un scurt istoric al Curtii Domnesti. Desi principalele monumente existente aici dateaza din perioada de dupa lui Mircea cel Batran, sapaturile arheologice au scos la iveala o interesanta fortificatie si casa numita a parcalabului si alte vestigii datate in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, anterioare domniei lui Mircea cel Batran, putin reprezentat acum in cadrul complexului muzeal.
Pe cuprinsul Curtii Domnesti vizitatorul va distinge mai multe zone de interes, printre ele aflandu-se zona rezidentiala, zona fortificatiilor militare, zona clirosului domnesc, zona gospodareasca, gradinile domnesti.

Cetatea Histria

Pe malul lacului Sinoe, la aproximativ ``500 de stadii de gura sacra a Istrului`` (dupa cum precizeaza Strabon), se afla Cetatea Histria – prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.
Intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. (anul 657 i.Hr. dupa istoricul Eusebius) de colonisti veniti din Milet. Orasul a avut o dezvoltare neintrerupta timp de 1300 de ani, incepand din perioada greaca si pana in epoca romano-bizantina. In cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusa de atacurile avaro-slave si parasita treptat de locuitorii sai.
In perioada greaca (sec. VII – I  i.Hr.), orasul era format din doua unitati distincte (dupa un model urban cunoscut in lumea antica) – acropola si asezarea civila, fiecare inconjurate de cate un zid de incinta propriu, ce insumau o suprafata de aproape 35ha. Dupa o distrugere violenta, catre sfarsitul sec. VI i.Hr., in plina perioada clasica, un nou zid de incinta reduce la jumatate suprafata orasului. In aceasta perioada Histria cunoaste un regim democratic, aderarea la Liga Maritima Ateniana, comert intens si chiar moneda proprie.

Incercarea primului val de sciti de a se stabili in sudul Dunarii, precum si razvratirile cetatilor pontice impotriva lui Lysimach aduc cetatii o noua distrugere, catre sfarsitul sec. IV i.Hr. Secolele urmatoare aduc atat refacerea orasului cat si o noua inflorire, dar mai ales primele aliante cu unele capetenii ale getilor (Zalmodegikos, Rhemaxos).
Secolul I i.Hr. aduce noi framantari si pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite la Histria unul din strategii sai, in anul 72 i.Hr. aduce primele armate romane care, sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot coloniile vest-pontice de sub influenta lui Mithridate, iar cativa ani mai tarziu, regele get-dac Burebista cuprinde cetatea sub stapanirea sa.
Odata cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stapanire romana, incheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stapanirea romana cetatea cunoaste o noua inflorire. Daca in perioada romana timpurie (sec. II – III d.Hr.) incinta inchidea o suprafata destul de mare, in urma violentelor atacuri carpo-gotice ce au dus la distrugerea totala a orasului, obliga locuitorii sai din  epoca romana tarzie (sec. IV – VII d.Hr.) la restrangerea zonei urbane la doar 7ha, la adapostul incintei vizibile astazi.
Sapaturile arheologice, incepute inca din 1914, au scos la iveala, pe langa resturile incintelor mai sus amintite, o serie de monumente remarcabile, datand din diferite perioade din existenta cetatii. Pentru epoca greaca se remarca ``zona sacra``, cu templul lui Zeus si templul Afroditei, precum si resturile de locuire de pe platoul pe care se afla asezarea civila. Din perioada romana imperiala (sec. II – III d.Hr.) dateaza edificiile termale ale orasului si reteaua stradala.
Cele mai multe monumente apartin epocii romano-bizantine (sec. IV – VII d. Hr.) si ele se afla in interiorul cetatii tarzii: bazilici civile sau paleocrestine, piete publice, magazine, cartiere de locuinte cu caracter rezidential (domus) sau economic. De asemenea, sapaturile au oferit un bogat material arheologic, cea mai mare parte, fragmente arheologice remarcabile, fiind expusa in muzeul cetatii: sculpturi, reliefuri, materiale de constructie, inscriptii, ceramica (greceasca si romana), sticlarie, obiecte din metal.

Cascada Iadolina

Drumul spre Stana de Vale parcurge valea din ce in ce mai ingusta a Iadului si patrunde in cheile inguste, se strecoara printre stanci, de-a lungul vaii care creaza repezisuri si cascade.

La circa 6 km de coada lacului pe partea stânga a drumului, sub nivelul soselei se afla cascada Iadolina. Frumoasa cadere de apa în mai multe trepte atrage anual mii de turisti.

Valea Iadului

Situata la 15 km de Stâna de Vale,  zona rupta parca din Rai, Valea Iadului reprezinta unul dintre cele mai pitoresti locuri pe care ni le putea oferi natura. Dupa cum spun localnicii, aici ploua mai tot timpul, iar vorba si calmul oamenilor nu te-ar mai lasa vreodata sa pleci.

Plina de istorie si scaldata parca in legende, Valea Iadului te imbata de albastrul intens al apei imbinat cu verdele crud al padurii de fagi si brazi. Pasari, iepuri sau mistreti isi duc traiul linistiti in toata linistea, nu de alta, dar zona e mai mult pustie, putini sunt cei care se aventureaza sa strabata cheile inguste ale Vaii Iadului.
Spre capatul lacului, dai de cascadele Iadolina si Valul Miresei care inca mai plange dupa mireasa pierduta.

 

 

 

 

Stana de vale

Stana de Vale este una dintre cele mai cunoscute zone turistice montane ale Bihorului si una dintre cele mai cautate statiuni de odihna din tara.

 Amplasata la o altitudine de 1.100 m, pe Valea Iadului, complet izolata si inconjurata de munti.Stana de Vale este un loc ideal pentru a petrece o vacanta în mijlocul naturii
Fiind inconjurata de paduri de brazi si ferigi uriase, poieni si pajisti din muntii Bihorului, constituie o adevarata atractie pentru turisti.

Aici sunt create conditii optime pentru tratarea afectiunilor respiratorii, a bolilor cardiovasculare si a nevrozelor.
Din statiune se pot face si excursii la cascadele Moara Dracului, Saritoarea Iedutului si la pestera Meziad.
Dintre obiectivele turistice cele mai importante putem aminti: Izvorul Minunilor, cascadele Saritoarea Iedutului, Cascada Iadolina, Moara Dracului, Valea Iadului si Pestera cu apa, pesterile Ocneasa, Coada lacului (lacul Lesu), Sura Boghii, Focul viu.

 

Lacul cu nuferi termali

Baie prin nuferi

Baile 1 Mai, din judetul Bihor sunt o atractie pentru turisti indiferent de anotimp. Aici exista pentru fiecare o modalitate de petrecere a timpului. Cunoscuta de-a lungul timpului si sub numele de Baile Episcopiei (sec. XV-XVII), statiunea s-a facut remarcata mai ales datorita apelor minerale si a namolului sapropelic extras din lacul aflat in localitate, utilizate in tratarea unor afectiuni reumatismale, afectiuni ale sistemului nervos central si periferic si afectiuni ginecologice.
Efectul benefic al apelor termale din statiune a fost descoperit cu foarte multi ani in urma. Primele tratamente care se faceau erau cu namolul extras de pe fundul albiei paraului Peta si din jurul izvoarelor termale. Acesta era aplicat direct pe partile dureroase ale corpului si asa s-a descoperit efectul de vindecare si ameliorare a bolilor reumatice.Descoperite din antichitate, izvoarele cu apa geo-termala la temperaturi de 43 – 49 grade Celsius, au proprietati curative certificate, fiind oligometalice, bicarbo-natate, calcice si sodice.
Aici se afla si o rezervatie naturala unica in tara: "Lacul cu nuferi termali". Nymphaea Lotus Thermalis (relicva din Tertiar), are frunze rotunde plutitoare cu marginea dintata si rasfrânta in sus, dintre care se inalta gingasele flori alb-galbui, cu miros placut parfumat. Planta este originara din zona Nilului si se presupune ca semintele de nufar au fost aduse aici fie de turci, fie de pasarile calatoare si s-au dezvoltat datorita apei termale.
Lacul pe care cresc acesti nuferi este format de paraul Peta, care izvoraste chiar din Baile 1Mai, si ale carui ape au o temperatura de 30 grade Celsius. Datorita izvoarelor cu apa calda aceasta localitate era numita mai demult si "localitatea unde canta broastele si iarna".Statiunea, aflata la 140 m altitudine, se bucura de un climat de tip continental moderat de ses, temperatura medie anuala fiind de 10,5 °C, iar cea din perioada estivala, de 21,3 °C.

Presiunea atmosferica medie este de 770 mm coloana de mercur. Principala atractie a statiunii Baile 1 Mai este apa termala (32 °C) care este folosita atat in bazele de tratament pentru tratarea bolilor reumatice, cat si in cele doua stranduri: strandul "Venus", cu o capacitate de cateva mii de locuri si cu multe bazine (din care unul olimpic si unul cu trambuline pentru sarituri) si "strandul cu valuri", cu o capacitate mai mica, dar care are o atractie deosebita datorita valurilor care sunt produse in apa din bazin (aceste valuri sunt produse de un motor construit de ingineri austrieci in jurul anului 1835).
Pentru turistii interesati de istorie, la 4 km se afla Oradea, resedinta judetului Bihor, unde se pot vizita: Muzeul Tarii Crisurilor, Muzeul Memorial Ady Endre si Muzeul Memorial Iosif Vulcan, Muzeul Militar National etc. La alti 3 km distanta de Baile 1 Mai se afla satul Betfia, unde exista un platou carstic unic in zona - un aven cu o adancime de 86 de metri, numit "Craterul de la Betfia".    
 

Manastirea Namaiesti, Campulung, Corbi

Manastirea Namaesti, ascunsa intr-o stanca, la altitudinea de 765 m, este situata intr-o zona cu stravechi urme istorice, de un pitoresc deosebit. Asezata la 5 km nord-est de Câmpulung, biserica este in intregime sapata in stanca de maini necunoscute, in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din mosi-stramosi, in satul Namaesti, pomenesc si numele domnitorului Negru Voda.
Pe peretii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinti, sterse în pridvorul sudic. Interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereti. Aici se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, atribuita de traditie Evanghelistului Luca, înramata în argint la 1798 si litografiata în 1871 de Maior Papazogeu.

Tot aici se gasesc hrisoave din anii 1542 si 1572, carti vechi, o cruce veche din 1601, ridicata lânga turla de Radu Postelnicu, precum si ateliere de covoare si macrameuri.
În afara bisericii, lânga peretele stâncos, se afla mormintele unor preoti care au slujit în secolele al XIX-lea si al XX-lea în biserica mânastirii.

Pestera Dambovicioara

Pestera Dambovicioarei este situata in zona castica a culoarului Rucar – Bran, una din cele mai dezvoltate din tara. S-a format in calcarele de varsta jurasica ale Masivului Piatra Craiului, datorita actiunii apelor paraului Dambovicioarei, a carui vale se gaseste la cativa metri in aval. Este o pestera calda, cu 10 – 12 °C, cu o umiditate moderata si strabatuta de un usor curent de aer.

Modelarea rocilor calcaroase a generat un relief de suprafata reprezentat prin turnuri, stanci ascutite, pereti verticali, in mai multe locuri surplombati, completat de un relief carstic subteran, reprezentat in principal din pesteri. Astfel, in bazinul hidrografic al Dambovicioarei se gasesc circa 50 de pesteri, cele mai importante fiind Dambovicioara, Pestera de la Gura Defileului, Pestera Labirintului etc. Pestera Dambovicioara, cea mai lunga si totodata cea mai reprezentativa a zonei, se gaseste in asa-numitele Chei ale Pesterii, pe malul stang al paraului, deasupra soselei care insoteste cursul apei. Zona este de un pitoresc aparte, datorita micilor cascade si repezisuri de pe cursul Dambovicioarei. Aspectele de amanunt ale morfologiei cheilor sunt completate de limbile de grohotis, care coboara din micile culoare nivale situate la partea superioara a versantilor pana in apropierea talvegului, de mici polite structurale si de un bogat microrelief rezidual.

Pestera Dambovicioara se afla in judetul Arges, la mai putin de 20 de Km de zona Bran, pe culoarul Bran-Rucar. Pestera s-a format in calcarele jurasice ale Masivului Piatra Craiului, in urma actiunii apelor paraului Dambovicioara. Drumul spre pestera urmeaza cursul Dambovicioarei, plin de mici cascade si repezisuri, printr-un mic defileu pitoresc. Soseaua merge in paralel cu aceasta, oferind pe alocuri zone de popas inverzite, inconjurate de stanca, de o frumusete deosebita.

Desi pestera nu impresioneaza prin lungime, aceasta este totusi cea mai mare si mai reprezentativa pestera din zona. Prin amplasamentul sau intr-o zona de o splendoare deosebita, pestera Dambovicioara prezinta un interes turistic sporit pentru turistii cazati in pensiunile din Bran sau Rucar, precum si pentru diversele trasee turistice ale tarii.
Pestera propriu-zisa este cunoscuta de inainte de 1579, cand localnicii o foloseau pe post de ascunzatoare impotriva cotropitorilor. Ulterior pestera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzatoarea a doi talhari cunoscuti la acea vreme, si chiar ascunzisul unui urs.
Harta Pesterii Dambovicioara

Harta Pesterii Dambovicioara

Pestera insumeaza trasee de peste 250m, galeriile fiind doar putin ramificate, una din acestea nefiind insa deschisa spre vizitare complet. Atractiile pesterii sunt reprezentate de formatiunile geologice deosebite (laba de urs, aripa de acvila, cap de sarpe, piele de tigru, etc.), precum si povestea iesirii secrete astupate ulterior de localnici.
Avand o temperatura si o umiditate potrivita, pestera Dambovicioara are plafonul la peste 2m, putand astfel fi vizitata foarte usor.

Informatii utile:

-Amplasare: in apropierea satului Podu Dambovitei – situat la poalele Muntilor Piatra Craiului, la 5 km de Rucar, pe traseul Rucar-Bran, la 25 km fata de Campulung si la 177 km fata de Bucuresti.
-Transport: Cu trenul pana in Campulung, iar de acolo cu autoturismul, sau cu autoturismul pe ruta Bucuresti – Pitesti – Campulung.
-Capacitate de cazare: La Podu Dambovitei, Rucar si Leresti exista peste 150 de locuri de cazare, in peste 75 de gospodarii clasificate cu doua stele.

Arcalia, Bistrita-Nasaud

Arcalia (în dialectul sasesc Kallesdref, în germana Kallesdorf, în maghiara Árokalja) este un sat din judetul Bistrita-Nasaud, Transilvania, România.

Aici se gaseste un frumos parc dendrologic (la 17 km vest de Bistrita, lânga satul Arcalia), extins pe o suprafata de cca 16 ha, unde cresc peste 150 de arbori si arbusti din diferite zone ale globului (brad argintiu, molid caucazian, salcâm japonez etc).

Cladiri istorice

Castelul Bethlen. Castelul de la Arcalia, imobil în care functioneaza „Centrul Regional al Francofoniei”, apartinând Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost revendicat de un cetatean maghiar, pretinzând ca este urmasul lui Bethlen Balazs, ultimul proprietar al imobilului (expropriat în anul 1945).