Manastirea Frasinei

Situata in comuna Muereasca, la 25 km de Rm. Valcea, manastirea Frasinei are o deosebita importanta dotarita a doua caracteristici, prima fiind ctitorul ei Sfantul Ierarh Calinic, iar a doua fiind regulile sale unice in tara, facand din ea un adevarat Athos romanesc.

Regulamentul Sfantului Calinic, unic in felul lui, de a nu se manca niciodata carne in manastire, de a nu intra niciodata femei si de a se face slujba la miezul noptii pana dimineata este pastrat cu strictete.

Manastirii Frasinei (denumire datorata padurilor de frasini) dateaza din anul 1710 cand doi calugari, Ilarion si Stefan, s-au retras in aceste locuri singuratice. Cei doi au vietuit in aceste locuri o perioada de timp fara nici o aprobare din partea autoritatilor civile sau bisericesti.Ei locuiau intr-o coliba de lemn, avand un paraclis unde se rugau.

Dupa anul 1718, Ilarion si Stefan se hotarasc sa se stabileasca definitiv aici si sa dea o forma legala schitului pe care il infiintasera. De aceea merg la episcopul Inochentie al Ramnicului si Noului Severin spre a obtine binecuvantarea necesara intemeierii noului schit si aprobarea oficiala pe baza careia sa poata locui in siguranta. Biserica va avea hramul "Nasterea Sfintului Ioan Botezatorul", hram care s-a pastrat pana astazi pentru lacasul care, dupa construirea noii manastiri, va deveni biserica de cimitir.

Dupa septembrie 1727, episcopul le ofera aprobarea, alaturi de un lot de pamant format in mare parte de padure si pasune. Aveau si o livada precum si o gradina.

Pentru ca acest schit isi incepuse existenta prin sine, fara o contributie din partea cuiva, episcopul Inochentie hotaraste ca el sa ramana autonom in continuare, fara a fi supus vreunei autoritati civile sau bisericesti.

Locuitorii satului din apropiere au incercat sa alunge pe calugari si sa le ia pamantul.

Calugarii se adreseaza unor boieri din Ramnicu Valcea (Carstea si Nicolita) care le iau apararea. Acestia au cerut episcopiei sa le vanda lor terenul, pe care sa-l dea schitului printr-un act de donatie. Episcopia a fost de acord si astfel acesti boieri au devenit ctitori ai schitului. Situatia creata prin donatie a pus capat conflictului.

In 1764 boierii Carstea, Damian si Nicolita din Ramnicu Valcea, construiesc o biserica de zid in locul celei de lemn, inzestrand-o cu toate obiectele necesare cultului. Biserica a fost zugravita in acelasi an de Teodor zugravul si ucenicul sau Enache.

In noua forma schitul isi desfasoara viata pasnic pana in 1780, cand o brigada de voluntari romani condusa de Preduta Bujoreanu se retrage aici din calea austriecilor. Mica brigada de voluntari nu a rezistat atacului, Bujoreanu fiind executat dupa ocuparea schitului. Austriecii au luat tot ceea ce era de valoare, dar nu au distrus biserica de curand infiintata.

In aceasta situatie de jaf si teroare, monahii parasesc pentru prima data schitul care va ramane pustiu pana la 1845, cand un calugar de la Manastirea Cernica, Acachie, il va repune in vechile randuieli de viata monahala in care a fost pana atunci. Acachie, despre care se crede ca a fost fratele Sfantului Calinic, vine si se stabileste in acest schit parasit de aproape 70 de ani.

Ca si primii intemeietori, Acachie a cautat sa aiba o aprobare oficiala din partea autoritatilor bisericesti si o recunoastere din partea vreunui ctitor al schitului. El se adreseaza boierului Gheorghe, nepotul lui Nicolita, unul dintre cei trei ctitori, care primeste cu multa bucurie cererea monahului Acachie. In 1845, Acachie este ales staret. Tot atunci, schitul Frasinei este restabilit in dreptul de proprietate pe care il dobandise in 1785.

Dupa instalarea monahului Acachie la Frasinei incepe restaurarea cladirilor si a chiliilor. Tot in aceasta perioada pridvorul bisericii se inchide cu caramida si se picteaza.

In anul 1857, in urma unei vizite pastorala, Sfantul Calinic viziteaza schitul Frasinei, unde doreste sa dezvolta intreaga asezare; dorinta implinita in anul 1859 cand au inceput lucrarile de construire a noului locas.

Lucrarile s-au desfasurat destul de greu, avand in vedere ca atunci nu exista nici o cale de acces la manastire. Constructia s-a realizat dupa planurile Sfantului Calinic si cu concursul mesterului Costache, arhitectul sau.

Pentru pictura bisericii Sfantul Calinic intentiona sa angajeze pe renumitul pictor Gheorghe Tattarascu pe care il aprecia mult si cu care era prieten. Acesta, neputand raspunde solicitarii deoarece era prins de alte lucrari, recomanda calduros pe Misu Pop din Brasov, un alt mare pictor.

Misu Pop vine la Manastirea Frasinei in vara anului 1860 si lucrand temeinic, termina pictura bisericii in primavara anului 1863. Pictura bisericii Manastirii Frasinei este realista, in stil academic. Predomina culoarea albastru. In pronaos sunt chipuri de mari pustnici.

Dupa ce se fac ultimele finisari, Sfantul Calinic hotaraste sfintirea noului lacas la 12 mai 1863, urmand ca biserica sa aiba hramul Adormirea Maicii Domnului.

Dupa sfintirea noului asezamant urmeaza si organizarea lui administrativa. Sfantul Calinic dorea ca in noua ctitorie de la Frasinei sa fie introdusa pravila aspra care se practica in manastirile din Muntele Athos. In acest scop aduce din Athos pe fostul sau ucenic, Policarp Nisipeanu, care vine insotit de doi ucenici, Silvestru si Lavrentie, primul hirotonit preot in Sfantul Munte, iar al doilea, diacon. Slujbele de noapte incepute prin Policarp si ucenicii sai nu vor mai fi abandonate vreodata.

Tot ca urmare a traditiei atonite, Sfantul Calinic opreste intrarea femeilor in manastire, asezand in acest scop in anul 1867 o piatra de legamant la circa 2 kilometri de manastire, unde astazi este o biserica si dependinte pentru cazarea femeilor.

Pe piatra de legamant sunt gravate in litere chirilice atat binecuvantari pentru cele care vor pastra acest legamant, cat si blesteme pentru cele ce-l vor incalca.

Continutul scrierii de pe piatra de legamant: "Acest sfant locas s-a cladit din temelie spre a fi chinovie de parinti monahi si fiindca din partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori acolo, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc sa mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa vie asupra lor, precum: saracia, garbavia si tot felul de pedepse, si iarasi celor ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vina asupra lor tot fericitul bine. Calinic, episcopul Ramnicului Noului Severin, 17 ian. 1867".

Ca urmare a legii din 13 decembrie 1863, cand este votata secularizarea averilor manastiresti, Ministerul Finantelor a ordonat ca atelajele si vitele Manastirii Frasinei sa fie randuite la licitatie. Pentru ca licitatia sa nu aiba loc, Sfantul Calinic intervine printr-o scrisoare la Ministrul cultelor N. Cretulescu.

A doua dispozitie conforma cu legea secularizarii se referea la arendarea vetrei manastirii. Sfantul Calinic este determinat a doua oara sa intervina printr-o scrisoare catre N. Cretulescu. Odata cu aceasta scrisoare, Sfantul Calinic trimite prin N. Cretulescu o scrisoare cu un continut asemanator si domnitorului A.I. Cuza. Ministrul cultelor, care avea o deosebita stima fata de Sfantul Calinic, intervine la Cuza potrivit cererii sfantului, inmanandu-i si scrisoarea amintita. Domnitorul se arata binevoitor si dispune exceptarea de la secularizare a Manastirii Frasinei. Manastirea Frasinei ramane singura manastire nesecularizata din tara.

Biserica Manastirii Frasinei este construita in forma de cruce, cu o singura turla centrala sprijinita pe patru arcade ogivale. Pastreaza impartirea clasica cu pridvor, pronaos, naos si altar, avand drept arhitect pe mesterul Costache.

Pridvorul este deschis, sprijinit pe patru stalpi din piatra si lipit de biserica in stil brancovenesc, avand o forma simpla, pustniceasca.

Pronaosul este unit cu naosul, delimitarea fiind facuta numai de arcul absidei care incepe si formeaza in continuare naosul. Naosul este larg, deasupra aflandu-se turla, sprijinita de cei patru pandantivi.

Altarul este situat in absida centrala, avand un proscomidiar si un diaconicon.

Actualmente Biserica veche a schitului Frasinei se afla in perfecta stare, ea servind drept biserica de cimitir. Nu se oficiaza in ea decat la 24 iunie cand se face hramul bisericii.

Biserica se afla la o distanta de 200 de metri de noua manastire, ctitorita de Sfantul Calinic. In interior pastreaza o pictura foarte frumoasa, in stil bizantin. Retin atentia scenele Bunei-Vestiri si Schimbarii la Fata care scot in evidenta preocuparea de capetenie a calugarilor pentru rugaciune si viata contemplativa si o vadita influenta isihasta.

Manastirea Cozia

Cunoscuta ca una din cele mai vechi si complexe monumente istorice si de arta din Romania, Manastirea Cozia este situata pe malul drept al Oltului la 22 km de Ramnicu Valcea si 75 km de Sibiu. Zidita intre anii 1386-1388 si 1393 aceasta manastire este una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran. Initial a fost cunoscuta sub numele de Manastirea Nucet, fiind cladita intr-o regiune prielnica pentru cresterea nucilor. Numele de Cozia l-a primit mai tarziu, dupa muntele din vecinatate.

Biserica manastirii Cozia.In Biserica Mare, cu hramul “Sfanta Treime“, se poate vedea pictura originara si anume in naos, unde, pe pereti de vest, sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino. In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei si decedata in 1605.

Manastirea Cozia nu mai pastreaza aproape nicio urma autentica de pe vremea ctitorului manastirii Mircea cel Batran.

Singurele obiecte ramase de pe vremea domnitorului – doua clopote – au fost luate de mai-marii bisericii si duse unul la Episcopia Ramnicului si cel de-al doilea la Episcopia Argesului. Epitaful lui Mircea cel Batran a ajuns si el la Muzeul de Arta de la Bucuresti, la Cozia ramanand doar o bucata din placa de mormant a domnitorului. De asemenea, tot de pe vremea lui dateaza modelul de cruce voievodala care se afla si acum pe turla manastirii.

Manastirea Cozia.Vitraliile lui Ceausescu, demontate

In schimb, Nicolae Ceausescu a reusit sa lase cateva urme la Cozia, desi nu a vizitat manastirea decat o singura data, imediat dupa ce a devenit presedinte.

Chipul lui Nicolae si al Elenei Ceausescu au tronat mai multi ani in muzeul manastirii, alaturi de cele ale marilor domnitori care si-au adus contributia la consolidarea fortaretei. Inainte de Revolutie insa, vitraliile cu sotii Ceausescu au fost demontate, la sfatul unor „vizitatori straini” si ascunse in podul manastirii.

Vitraliile au fost aduse in 1986 la muzeu, in conacul lui Mircea, de cei de la Muzeul Judetean. Ceausescu statea aici, alaturi de Decebal, Burebista, Petru Voievod, Mircea Voievod, iar in ‘89 era inca aici. Inainte de Revolutie a fost la Cozia PS Calinic, episcopul Argesului cu o delegatie puternica de lorzi englezi si unul dintre ei a sa le dea jos, sa nu le mai tina acolo. Nu se stie de unde stia ca o sa vina Revolutia.

Vitralii din biserica manastirii Cozia.Ceausescu si-a lasat insa gandurile si semnatura si in Cartea de Aur a manastirii, pe prima pagina, pe 11 iunie 1966: „Am vizitat cu mare interes Manastirea Cozia, unul dintre cele mai reprezentative monumente ale artei noastre vechi, lacasul unde isi doarme somnul de veci marele Domn al Tarii Romanesti, Mircea cel Batran.

Luptele lui Mircea si ale celorlalti viteji voevozi ai tarilor romane pentru libertate, neatarnare si fiinta nationala si-a aflat astazi stralucita implinire in patria noastra libera, independenta si suverana – Republica Socialista Romania”.

Curtea manastirii Cozia.Manastirea are doua paraclise, unul din zid cu hramul Adormirea Maicii Domnului, asezat in coltul de sud-est al manastirii, datand din 1583 iar celalalt, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida avand doua case boltite si un foisor ce dateaza din anii 1710-1711.

Bolnita se afla pe partea cealalta a soselei, avand hramul “Sfintii Apostoli” fiind zidita intre anii 1542-1543 de Petre Voievod. Pe latura estica a acestui corp de cladiri este amenajat un muzeu in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult.

Cozia veche ( “Schitul de Piatra” – este denumirea ruinelor unei foste bisericute, ale carei ziduri se puteau vedea pana in 1986 pe Valea Oltului), situat la 1 km nord de manastire, are hramul Sfantul Ioan Botezatorul” si se crede ca ar fi ctitoria lui Radu, tatal lui Mircea, la sfarsitul secolului al XIII- lea inceputul secolului al XIV-lea.

Manastirea Cozia.Monumentul pastreaza amprenta a mari domnitori ai Tarii Romanesti: pictura interioara realizata initial intre anii 1390-1391 a fost refacuta dupa 1512 de Neagoe Basarab care a construit si fantana ce astazi ii poarta numele. Dupa 1706, Constantin Brancoveanu a construit pridvorul in stilul cunoscut astazi sub numele de “stilul brancovenesc”. Restul bisericii este construit, inca de la inceput, in stil bizantin cu influente locale.

Picturile murale de la Manastirea Cozia constituie bunuri ale patrimoniului cultural national.

Cozia este cea mai vizitata manastire din Romania, muzeul manastirii fiind singurul pentru care nu se percepe taxa.

Manastirea Arnota

Manastirea Arnota este o manastire ortodoxa cu obste de maici, situata in comuna Costesti, judetul Valcea. Manastirea cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" este una dintre manastirile mari ale Romaniei. Ea este situata intr-un colt pitoresc de pe inaltimile Carpatilor.

Manastirea Arnota, considerata unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice si de arta religioasa din tara, este situata la 56 de kilometri de orasul Ramnicu Valcea, pe teritoriul comunei Costesti.

La Arnota se ajunge dinspre Manastirea Bistrita, pe un drum de piatra, dupa o distanta de 6 kilometri; mai exista si o poteca mai directa la numai 3 kilometri, dar foarte greu accesibila pe ploaie sau pe zapada.

Strajuind masivul Arnota, din peisajul pitoresc al Muntilor Capatanii, la altitudinea de 840 de metri, asemeni unui cuib de vulturi, Manastirea Arnota pastreaza intre zidurile sale mormantul lui Matei Basarab Voda, evocand trasaturile parca intiparite in piatra ale acestui energic ctitor.

Prin arhitectura, pictura si sculptura sa, Manastirea Arnota poate fi considerata un important monument istoric si de arta religioasa din tara, fapt pentru care, oricine ajunge prin partea locului, vizitand Manastirea Hurez sau Manastirea Bistrita, este indemnat sa se incumete sa urce muntele, pentru a cunoaste si aceasta bijuterie a Ortodoxiei romanesti.

Lacul Bodi

Lacul artificial Bodi Ferneziu, amenajat in secolul XIX ca sursa de apa tehnologica pentru exploatatiile apropiate dar si pentru steampurile de prelucrare a minereului aurifer este o adevarata bijuterie turistica la doi pasi de Baia Mare.

Focurile Vii

In judetul Buzau se intalnesc adevarate monumete ale naturii pe care oamneii le considera benefice si odata ajunsi la ele se roaga ori isi pun divesre dorinte. Fiind fenomene rar intalnite atat in Europa, cat si in lume, vizitatorii privesc cu mirare aceste daruri ale naturii, considerandu-le inedite, misterioase, ori ... facatoare de minuni.

In Buzau si in Vrancea sunt rezervatii naturale de focuri vii, care sunt vizitate anual de mii de turisti. Acestea sunt fenomene naturale, unice in Europa, care mai pot fi inalnite in Turcia, Australia, Asia si Statele Unite. Acest fenomen deosebit de spectaculos se produce foarte simplu, explicatia fiind aceea ca, in unele regiuni exista emanatii de gaze naturale, care, in urma frecarii cu solul se aprind provocand flacari.Comuna Lopatari este situata in nord-estul judetului Buzau, pe Valea Slanicului, la su-estul muntelui Penteleu si la 56 km distnata de municipiul Buzau.

In aceasta regiune, flacarile focurilor vii ating dimensiuni de 20 cm si sunt considerate a se numara printre principalele atractii din Romania. Aceste focuri vii sunt flacari de culoare albastra care ard in locurile unde solul este crapat si sunt mentinute vii datorita gazelor naturale care ies la suprafata solului.De-a lungul timpului, multe traditii si obiceiuri au fost inspirate de catre focurile vii, creandu-se flacari artificiale eterne. Cel mai cunoscut exemplu este flacara olimpica, care ramane aprinsa pe toata durata Jocurilor Olimpice, semnificand eternitate.In apropierea focurilor vii de la Buzau, turistii pot vizita si un alt fenomen de un mare interes turistic, unic in Europa, si anume vulcanii noroiosi de la Paclele Mari si Paclele Mici. 

Este o zona marcanta, care socheaza prin aspectul sau ciudat, o regiune lipsita de vegetatie, in care se poate inatalni o singura planta albicioasa, numita gardurarita.In aceasta zona se afla si doua statiuni balneoclimaterice, statiunea Sarata Monteoru si statiunea Siriu Bai. Ambele au efecte benefice asupra sanatatii, fiind recomandate pentru tratarea diverselor afectiuni.Zona focurilor vii este o regiune ce merita vizitata de catre orice doritor care vrea sa inteleaga fenomenele naturii, care doreste sa viziteze locuri unice in Europa care pot fi admirate pe teritoriul Romaniei.

Rapa Rosie din Sebes

Este situata la doar 3 km de orasul Sebes, pe drumul ce leaga aceasta localitatea de satul Daia Romana, in partea de nord. Rapa Rosie este o rezervatie geologica cu o suprafata de 10 ha. Peretii sai au inaltimi cuprinse intre 80 si 100 m. Apa ce sapa in lutul colinei in jur de 60 milioane de ani, lasa in urma trecerii ei forme ciudate: coloane, turnuri, piramide, toate de culoare rosiatica. Hauri adanci se deschid in stanga si dreapta, iar apa de ploaie formeaza paraiase sangerii, care se pravalesc in fundul vagunilor cu un zgomot sinistu. Pasarile au sapat in lut zeci si zeci de gauri.

Coborarea spre pod, peste apa Secasului atrage atentia asupra tunelurilor sapate de apa de ploaie, care cu timpul se surpa formand santuri enorme.

Muntele de Sare Grota Miresei

Muntele de sare de la Slanic Prahova se gaseste in intravilanul orasului Slanic, cu intrarea pe strada Baia Baciului.

Declarata rezervatie naturala geologica si geomorfologica prin 1954, suprafata zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei si Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit si Baia Baciului, cu suprafata de 5100 mp si adancime maxima de 7 m), Baia Porcilor (S=1460 mp si adancime sub 1 m, continand namol terapeutic).

Numele de Grota Miresei a aparut dupa anul 1920, cand, la patru zile dupa nunta, o localnica s-a sinucis, aruncandu-se din varful muntelui de sare.

Muntele de sare a fost declarat rezervatie si monument al naturii. Acest munte miniatural modelat de apa ploilor in sare se extinde pe o suprafata de 2 hectare.

Formarea Muntelui de sare si a Grotei Miresei, din interiorul acestuia, are la origine actiunea omului, prin exploatarea din interiorul Muntelui de sare ce a functionat pana la 1852.

Dupa acest an mina a fost inundata ducand la dizolvarea sarii,si la prabusirea tavanelor.

Astfel, s-a format un imens put in mijlocul masivului de sare, lasand sa se vada forma de clopot a fostei mine de sare. Apa a sculptat versantul, creand o mare diversitate de forme carstice: lapiezuri, ponoare, arcade si concretiuni de sare.

De-a lungul timpului muntele a suferit numeroase eroziuni, si prabusiri.

Cutremurul din 1977, ploile abundente din 1993 si 1999 produc prabusiri masive ale laturilor muntelui ducand la degradarea si pierderea maretie de altadata.