Curtea Domneasca

Curtea Domneasca sau altfel spus, Complexul aulic a fost zidit intre secolele XIV-XVII si a reprezentat locul de unde domnii care au rezidat aici si in cele din urma au condus Tara Romaneasca. Reprezinta centrul de concepere a luptei pentru neatarnare si focar de cultura si civilizatie.
Reprezentative pentru arhitectura si arta romaneasca, monumentele Curtii Domnesti cuprind elemente novatoare si solutii ce au influentat puternic in epoca. Organizatorii muzeului s-au straduit sa realizeze o legatura organica intre monumente si activitatea expozitionala.
In Turnul Chindiei a fost organizata expozitia "Vlad Tepes-Dracula. Legenda si adevar istoric", iar in Biserica Domneasca a fost amenajata "Colectia de arta brancoveneasca".

In pivnitile Casei domnesti a lui Petru Cercel se afla o interesanta colectie lapidariu si un scurt istoric al Curtii Domnesti. Desi principalele monumente existente aici dateaza din perioada de dupa lui Mircea cel Batran, sapaturile arheologice au scos la iveala o interesanta fortificatie si casa numita a parcalabului si alte vestigii datate in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, anterioare domniei lui Mircea cel Batran, putin reprezentat acum in cadrul complexului muzeal.
Pe cuprinsul Curtii Domnesti vizitatorul va distinge mai multe zone de interes, printre ele aflandu-se zona rezidentiala, zona fortificatiilor militare, zona clirosului domnesc, zona gospodareasca, gradinile domnesti.

Cetatea Histria

Pe malul lacului Sinoe, la aproximativ ``500 de stadii de gura sacra a Istrului`` (dupa cum precizeaza Strabon), se afla Cetatea Histria – prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.
Intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. (anul 657 i.Hr. dupa istoricul Eusebius) de colonisti veniti din Milet. Orasul a avut o dezvoltare neintrerupta timp de 1300 de ani, incepand din perioada greaca si pana in epoca romano-bizantina. In cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusa de atacurile avaro-slave si parasita treptat de locuitorii sai.
In perioada greaca (sec. VII – I  i.Hr.), orasul era format din doua unitati distincte (dupa un model urban cunoscut in lumea antica) – acropola si asezarea civila, fiecare inconjurate de cate un zid de incinta propriu, ce insumau o suprafata de aproape 35ha. Dupa o distrugere violenta, catre sfarsitul sec. VI i.Hr., in plina perioada clasica, un nou zid de incinta reduce la jumatate suprafata orasului. In aceasta perioada Histria cunoaste un regim democratic, aderarea la Liga Maritima Ateniana, comert intens si chiar moneda proprie.

Incercarea primului val de sciti de a se stabili in sudul Dunarii, precum si razvratirile cetatilor pontice impotriva lui Lysimach aduc cetatii o noua distrugere, catre sfarsitul sec. IV i.Hr. Secolele urmatoare aduc atat refacerea orasului cat si o noua inflorire, dar mai ales primele aliante cu unele capetenii ale getilor (Zalmodegikos, Rhemaxos).
Secolul I i.Hr. aduce noi framantari si pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite la Histria unul din strategii sai, in anul 72 i.Hr. aduce primele armate romane care, sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot coloniile vest-pontice de sub influenta lui Mithridate, iar cativa ani mai tarziu, regele get-dac Burebista cuprinde cetatea sub stapanirea sa.
Odata cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stapanire romana, incheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stapanirea romana cetatea cunoaste o noua inflorire. Daca in perioada romana timpurie (sec. II – III d.Hr.) incinta inchidea o suprafata destul de mare, in urma violentelor atacuri carpo-gotice ce au dus la distrugerea totala a orasului, obliga locuitorii sai din  epoca romana tarzie (sec. IV – VII d.Hr.) la restrangerea zonei urbane la doar 7ha, la adapostul incintei vizibile astazi.
Sapaturile arheologice, incepute inca din 1914, au scos la iveala, pe langa resturile incintelor mai sus amintite, o serie de monumente remarcabile, datand din diferite perioade din existenta cetatii. Pentru epoca greaca se remarca ``zona sacra``, cu templul lui Zeus si templul Afroditei, precum si resturile de locuire de pe platoul pe care se afla asezarea civila. Din perioada romana imperiala (sec. II – III d.Hr.) dateaza edificiile termale ale orasului si reteaua stradala.
Cele mai multe monumente apartin epocii romano-bizantine (sec. IV – VII d. Hr.) si ele se afla in interiorul cetatii tarzii: bazilici civile sau paleocrestine, piete publice, magazine, cartiere de locuinte cu caracter rezidential (domus) sau economic. De asemenea, sapaturile au oferit un bogat material arheologic, cea mai mare parte, fragmente arheologice remarcabile, fiind expusa in muzeul cetatii: sculpturi, reliefuri, materiale de constructie, inscriptii, ceramica (greceasca si romana), sticlarie, obiecte din metal.

Cascada Iadolina

Drumul spre Stana de Vale parcurge valea din ce in ce mai ingusta a Iadului si patrunde in cheile inguste, se strecoara printre stanci, de-a lungul vaii care creaza repezisuri si cascade.

La circa 6 km de coada lacului pe partea stânga a drumului, sub nivelul soselei se afla cascada Iadolina. Frumoasa cadere de apa în mai multe trepte atrage anual mii de turisti.

Valea Iadului

Situata la 15 km de Stâna de Vale,  zona rupta parca din Rai, Valea Iadului reprezinta unul dintre cele mai pitoresti locuri pe care ni le putea oferi natura. Dupa cum spun localnicii, aici ploua mai tot timpul, iar vorba si calmul oamenilor nu te-ar mai lasa vreodata sa pleci.

Plina de istorie si scaldata parca in legende, Valea Iadului te imbata de albastrul intens al apei imbinat cu verdele crud al padurii de fagi si brazi. Pasari, iepuri sau mistreti isi duc traiul linistiti in toata linistea, nu de alta, dar zona e mai mult pustie, putini sunt cei care se aventureaza sa strabata cheile inguste ale Vaii Iadului.
Spre capatul lacului, dai de cascadele Iadolina si Valul Miresei care inca mai plange dupa mireasa pierduta.

 

 

 

 

Stana de vale

Stana de Vale este una dintre cele mai cunoscute zone turistice montane ale Bihorului si una dintre cele mai cautate statiuni de odihna din tara.

 Amplasata la o altitudine de 1.100 m, pe Valea Iadului, complet izolata si inconjurata de munti.Stana de Vale este un loc ideal pentru a petrece o vacanta în mijlocul naturii
Fiind inconjurata de paduri de brazi si ferigi uriase, poieni si pajisti din muntii Bihorului, constituie o adevarata atractie pentru turisti.

Aici sunt create conditii optime pentru tratarea afectiunilor respiratorii, a bolilor cardiovasculare si a nevrozelor.
Din statiune se pot face si excursii la cascadele Moara Dracului, Saritoarea Iedutului si la pestera Meziad.
Dintre obiectivele turistice cele mai importante putem aminti: Izvorul Minunilor, cascadele Saritoarea Iedutului, Cascada Iadolina, Moara Dracului, Valea Iadului si Pestera cu apa, pesterile Ocneasa, Coada lacului (lacul Lesu), Sura Boghii, Focul viu.

 

Lacul cu nuferi termali

Baie prin nuferi

Baile 1 Mai, din judetul Bihor sunt o atractie pentru turisti indiferent de anotimp. Aici exista pentru fiecare o modalitate de petrecere a timpului. Cunoscuta de-a lungul timpului si sub numele de Baile Episcopiei (sec. XV-XVII), statiunea s-a facut remarcata mai ales datorita apelor minerale si a namolului sapropelic extras din lacul aflat in localitate, utilizate in tratarea unor afectiuni reumatismale, afectiuni ale sistemului nervos central si periferic si afectiuni ginecologice.
Efectul benefic al apelor termale din statiune a fost descoperit cu foarte multi ani in urma. Primele tratamente care se faceau erau cu namolul extras de pe fundul albiei paraului Peta si din jurul izvoarelor termale. Acesta era aplicat direct pe partile dureroase ale corpului si asa s-a descoperit efectul de vindecare si ameliorare a bolilor reumatice.Descoperite din antichitate, izvoarele cu apa geo-termala la temperaturi de 43 – 49 grade Celsius, au proprietati curative certificate, fiind oligometalice, bicarbo-natate, calcice si sodice.
Aici se afla si o rezervatie naturala unica in tara: "Lacul cu nuferi termali". Nymphaea Lotus Thermalis (relicva din Tertiar), are frunze rotunde plutitoare cu marginea dintata si rasfrânta in sus, dintre care se inalta gingasele flori alb-galbui, cu miros placut parfumat. Planta este originara din zona Nilului si se presupune ca semintele de nufar au fost aduse aici fie de turci, fie de pasarile calatoare si s-au dezvoltat datorita apei termale.
Lacul pe care cresc acesti nuferi este format de paraul Peta, care izvoraste chiar din Baile 1Mai, si ale carui ape au o temperatura de 30 grade Celsius. Datorita izvoarelor cu apa calda aceasta localitate era numita mai demult si "localitatea unde canta broastele si iarna".Statiunea, aflata la 140 m altitudine, se bucura de un climat de tip continental moderat de ses, temperatura medie anuala fiind de 10,5 °C, iar cea din perioada estivala, de 21,3 °C.

Presiunea atmosferica medie este de 770 mm coloana de mercur. Principala atractie a statiunii Baile 1 Mai este apa termala (32 °C) care este folosita atat in bazele de tratament pentru tratarea bolilor reumatice, cat si in cele doua stranduri: strandul "Venus", cu o capacitate de cateva mii de locuri si cu multe bazine (din care unul olimpic si unul cu trambuline pentru sarituri) si "strandul cu valuri", cu o capacitate mai mica, dar care are o atractie deosebita datorita valurilor care sunt produse in apa din bazin (aceste valuri sunt produse de un motor construit de ingineri austrieci in jurul anului 1835).
Pentru turistii interesati de istorie, la 4 km se afla Oradea, resedinta judetului Bihor, unde se pot vizita: Muzeul Tarii Crisurilor, Muzeul Memorial Ady Endre si Muzeul Memorial Iosif Vulcan, Muzeul Militar National etc. La alti 3 km distanta de Baile 1 Mai se afla satul Betfia, unde exista un platou carstic unic in zona - un aven cu o adancime de 86 de metri, numit "Craterul de la Betfia".    
 

Manastirea Namaiesti, Campulung, Corbi

Manastirea Namaesti, ascunsa intr-o stanca, la altitudinea de 765 m, este situata intr-o zona cu stravechi urme istorice, de un pitoresc deosebit. Asezata la 5 km nord-est de Câmpulung, biserica este in intregime sapata in stanca de maini necunoscute, in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din mosi-stramosi, in satul Namaesti, pomenesc si numele domnitorului Negru Voda.
Pe peretii bisericii se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinti, sterse în pridvorul sudic. Interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereti. Aici se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, atribuita de traditie Evanghelistului Luca, înramata în argint la 1798 si litografiata în 1871 de Maior Papazogeu.

Tot aici se gasesc hrisoave din anii 1542 si 1572, carti vechi, o cruce veche din 1601, ridicata lânga turla de Radu Postelnicu, precum si ateliere de covoare si macrameuri.
În afara bisericii, lânga peretele stâncos, se afla mormintele unor preoti care au slujit în secolele al XIX-lea si al XX-lea în biserica mânastirii.