Muzeul satului Bujoreni

Va propunem un periplu prin satul valcean ale carui valori le-am conservat, ca si cum v-am invita in casa noastra, la masa noastra, in universul spiritual unic care caracterizeaza aceasta zona, unde realitatea se impleteste cu mitul, dand viata celei mai sincere exprimari a romanismului autentic. Modelul de asezare rurala traditionala, cu institutiile ei social-culturale, pe care aveti privilegiul sa o cunoasteti si-a conturat profilul tematic din anul 1969 si a intrat in circuitul turistic de vizitare in 1974, cand am considerat ca s-a implinit ca o personalitate distincta.

Am organizat totul respectand cu strictete factorii constitutivi ai unui sat autohton care traieste cu adevarat, chiar daca ar fi sa luam in considerare numai faptul ca il insufletiti prin prezenta dumneavoastra in calitate de oaspeti. Veti remarca faptul ca gospodariile si constructiile comunitare, transferate din diferite localitati ale judetului, au fost amplasate tinand cont de formele de relief ale zonei in asa fel, incat nimic sa nu inspire o atitudine premeditat idilica. Gospodariile care pun in valoare preocuparile traditionale, mestesuguri, tehnici populare si constructiile specializate sunt in masura sa va ofere imaginea nealterata a satului valcean.
Au fost reconstruite o serie de ateliere mestesugaresti: de olarit, de dulgherie-tamplarie, de prelucrare a parului de capra. Interesante sunt si instalatiile tehnice, morile de mana si cea de apa din zona etnografica Loviste, piva, cazanul de tuica si o serie intreaga de instalatii pentru producerea vinului. in final, dar nu in ultimul rand, credem ca veti fi impresionati de arta populara valceana, ilustrata in muzeu prin decorarea interioarelor locuintelor si in cadrul atelierelor mestesugaresti, fie ca este vorba de piese textile sau de ceramica, din lemn ori metal, fie ca este vorba de icoane si mobilier popular. Speram ca aceasta enclava de cultura populara, care este Muzeul Satului Valcean, sa va fie dupa vizitare mai aproape de suflet.
Viata spirituala este prezentata cu generozitate, inca de la intrarea in sat, de scoala primara, de biserica de lemn ctitorita in 1785, de troitele si crucile de pe marginea drumului. Hanul este pregatit pentru primirea oaspetilor. Gospodariile sunt in numar de 45, mobilate cu peste 8500 de piese realizate prin mijloace traditionale. Totul este prezentat evolutiv de la stana din zona montana, pana la casa din vatra satului cu una sau mai multe incaperi. Veti remarca in mod deosebit casele cu foisor din zona etnografica Horezu si gospodariile de viticultori din podgoria Dragasani.

Muzeul este reprezentat prin cele patru sectoare ale sale.
Sectorul Gospodarielocuinta cuprinde un numar de 42 unitati si peste 12.000 piese muzeistice, ilustrand structura gospodariei, in functie de ocupatiile traditionale: agricultura, pomicultura, viticultura, cresterea animalelor sau o serie de mestesuguri si tehnici populare, urmarind in acelasi timp, diversitatea si evolutia planimetrica si volumetrica a locuintelor cu una sau mai multe incaperi.
in cadrul muzeului, se remarca in mod deosebit, casele cu foisor din zona etnografica Horezu (din comunele Maldaresti, Stoenesti, Barbatesti), gospodariile specializate in viticultura, transferate din zona Dragasani (satele Prundeni, Olteanca), in pomicultura (comunele Alunu, Tomsani, Cernisoara) ori in cresterea animalelor din zona montana (satele Boisoara, Pascoaia-Brezoi).
Alaturi de locuinte, in cadrul gospodariilor au fost transferate si o serie de constructii anexe: patule, magazii, fanare, cotete destinate depozitarii unor produse agroalimentare sau pentru cresterea unor pasari si animale.
Sectorul Socialcultural al "monumentelor de utilitate publica" cuprinde o scoala primara rurala de la inceputul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfarsitul secolului al XIX-lea din satul Saliste comuna Malaia, o biserica din lemn, construita la 1785 si transferata din comuna Nicolae Balcescu, un scranciob din comuna Stoenesti, iar in perspectiva acest sector va fi completat cu o primarie rurala, precum si cu alte obiective cu valoare arhitectonica.
Sectorul Mestesuguritehnici populare prezinta procedeele si tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru faurirea unor unelte, vase si diferite obiecte de uz casnic, metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale si animale sau tehnicile traditionale pentru obtinerea unor produse animale si vegetale.
In cadrul muzeului a fost transferate si reconstituite o serie de ateliere mestesugaresti - atelierul de olarit din centrul Vladesti (secolul XX), atelierul de dulgherie-tamplarie (secolul XX) din satul Serbanesti, comuna Salatrucel, atelierul de prelucrarea parului de capra (inceputul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popesti, precum si un atelier de fierarie din comuna Prundeni.
Sunt de semnalat si instalatiile tehnice - morile de mana si de apa din zona etnografica Lovistea, cazanele pentru tuica din localitatile Stoenesti si Buda, piva din localitatea Costesti, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalatii pentru obtinerea vinului (teascuri, linuri etc.), organizate in cadrul unor gospodarii de viticultori, transferate din localitatile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Dragasani.
Sectorul Constructiilor specializatereprezentat prin cateva unitati, ilustrand pe cele din hotarul satului sau din zona montana: troite de drum, transferate din localitatile Govora-sat si Feteni, fantani de hotar, stupine de albine, o stana transferata din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fartatesti, foisoare de paza etc.
In final, dar nu in ultimul randvaloroasa noastra arta populara valceana este ilustrata in muzeu, prin prezentarea ei in decorarea interioarelor locuintelor, in cadrul atelierelor mestesugaresti, prin piesele textile sau de ceramica, din lemn, metal, de iconografie si mobilier popular.
Reprezentand aceste obiecte, noi consideram ca, marile valori de patrimoniu cultural, pastrate si tezaurizate cu mare grija in acest minunat sat-muzeu, reprezinta radacinile noastre strabune si merita atentia si tot respectul generatiilor actuale.
MUZEUL SATULUI - Bujoreni, Valcea
Program de vizitare:
Vara (aprilie - octombrie): zilnic 10:00 - 18:00, luni inchisIarna (noiembrie - martie): zilnic 10:00 - 17:00, luni inchis.

Castelul Corvinilor

Cunoscut uneori sub denumirea de Castelul Huniazilor, Castelor Corvinilor reprezinta una dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din sud-estul Europei.

Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite.

Este una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, in timpul acestuia castelul sufera insemnate transformari.

La inceput a fost o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit.

Cu trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de aparare, ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei.

Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova).

In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa.

Dar dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".

Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.

Turnul Alb

Turnul Alb tine de fortificatiile exterioare ale Brasovului medieval fiind situat pe un varf de stanca al dealului Warthe.

Turnul Alb are un plan de semicerc inchis, avand partea rotunjita indreptata spre deal, inalta de 18 m, iar partea sudica spre oras, inalta de 20 m.

In interiorul Turnului Alb existau cinci nivele de galerii de lemn pentru aparatori si paznici. Partea superioara a turnului era prevazuta cu creneluri.

Intrarea in Turnul Alb se realiza pe o scara mobila, printr-o usa in partea dinspre oras a turnului. Aprovizionarea turnului cu provizii si munitii se efectua din Bastionul Graft, situat in dreptul Turnului Alb ca un pod peste canalul "Graft" catre fortificatiile interne. Potrivit vechilor cronici, Turnul Alb s-a construit in anul 1494 sau chiar 1460.

Turnul Alb era repartizat spre aparare breslelor de cositorari si aramari. In anul 1678 breasla cositorarilor a rascumparat obligatia de aparare a turnului, numarul mesterilor fiind mult mai scazut.

In 1689 focul dus de vantul puternic a cuprins si Turnul Alb care a ars, fiind renovat abia in anul 1723. Alte restaurari au fost facute in 1902, 1974 si 2005.

Mausoleul de la Mateias, Campulung

Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravat, judetul Arges, cunoscut si sub numele de Mausoleul de la Mateias, este un monument dedicat eroilor din Razboiul de Întregire Nationala dintre anii 1916-1918. Este situat pe Drumul european E574 (DN 73), la 11 km de Câmpulung spre Brasov, pe Dealul Mateias.

Monumentul este înscris la pozitia nr. 1010, cu, codul AG-IV-m-A-14017, în „Lista monumentelor istorice”, actualizata prin Ordinul ministrului Culturii si Cultelor nr.2314/8 iulie 2004.

Muzeul Mateias este o constructie ampla care cinsteste memoria eroilor romani cazuti in primul razboi mondial. Scari monumentale urca spre turnul ce domina terasa. Se afla aici un osuar, o capela si inauntrul muzeului diorame cu scene de pe front.

Ridicat intre anii 1928-1935, de catre constructorul De Nicolo, dupa proiectul arhitectului Dumitru Ionescu Berechet, impozantul mausoleu, realizat in principal din calcar de Albesti, este compus din doua corpuri: primul, orizontal, adaposteste osuarul, pe peretii caruia sunt montate placi de marmura cu numele unor militari cazuti la datorie; al doilea, vertical, are forma unui turn cu foisor, spre care duce o scara in spirala. Aici sunt depuse, in 31 de cripte, osemintele a peste 2.300 de militari romani.

Mausoleul a fost ridicat dupa planurile arhitectilor Dumitru Ionescu-Berechet si State Balosin, de catre o antrepriza italiana din Campulung, incepand din 1928 cand s-au facut primele demersuri pentru construirea unui monument inchinat ostasilor romani cazuti la datorie in timpul luptelor de rezistenta din al doilea razboi mondial si 1935. Pictura in tempera a fost realizata de Olga Greceanu si infatisa unitatea Armatelor Aliate victorioase in lupta impotriva Germaniei si Austro-Ungariei.

Dupa terminarea edificiului, mausoleul a devenit o capela pentru cinstirea sufletelor si rememorarea faptelor de vitejie a ostasilor cazuti.

In perioada 1945-1976 Monumentul eroilor de la Mateias a necesitat lucrari de reparatii din cauza infiltratiilor de apa prin zidurile de calcar iar in anul 1978 a fost reconsolidat in urma numeroaselor fisuri provocate de puternicul seism din 4 martie 1977. In perioada 1980-1984 Mausoleul eroilor a fost extins prin construirea unei terase de parada, a unor impozante scari de acces, camere muzeale, un basorelief avand 16m lungime si 3,5m inaltime (executat de de sculptorul Adrian Radu din Campulung) si inobilat cu o cupa din piatra de Albesti in care arde o flacara vesnica in amintirea eroilor cazuti la Mateias. De asemenea s-a reamenajat osuarul, s-a decorat cu marmura neagra peretii si un sarcofag de cristal, s-a daltuit in marmura alba un numar impresionant de nume ale eroilor participanti la lupte (inscriptii facute atat in interiorul cat si in exteriorul monumentului), s-a decorat parterul mausoleului cu mozaic de Murano (opera remarcabila a artistului plastic prof. univ. dr. Petre Achitenie, realizata cu contributia studentilor practicanti de la institutul de arta din Bucuresti) si s-au plantat conifere care acum inconjoara perimetrul Complexului Memorial Matias. Dupa 1990 s-a finalizat si diorama.

Lucrarile au fost facute de stat cu antrenarea contributiei unitatilor economice si a institutiilor din Campulung Muscel, Pitesti, Leresti, Albesti si nu numai.

In aceeasi perioada a fost organizata amenajarea Muzeului istorico-militar. Inaugurarea Complexului Memorial Mateias a avut loc in ziua de 24 Octombrie 1984 in prezenta a peste 3000 de participanti, moment in care a fost aprinsa flacara vesnica, a fost aliniata o garda de onoare, au fost depuse coroane, s-a intonat Imnul de Stat si s-au arborat drapele.

Barajul Vidraru

Lacul de acumulare Vidraru a luat fiinta in luna martie 1966 si este amplasat pe raul Arges pe un sector de 28 km.

Situat intre muntii Fruntii si Ghitu, lacul aduna apele raurilor Capra, Buda si ale catorva afluenti directi (Raul Doamnei, Cernatul si Valsanul, Topologul, Valea lui Stan si Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 ml /s. Suprafata totala a lacului este de 393 ha, lungimea de 10,3 km, iar latimea maxima de 2,2 km in zona Valea Lupului – Calugarita. Adancimea maxima a apei este de 155 m langa barajul inalt de 166 m, iar volumul apei este de 465 milioane ml. Nivelul normal de retentie este de 830,00 metri deasupra marii (mdM).

Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 ml de roca, din care aproximativ 1 milion ml in subteran, s-au turnat 930.000 ml de beton, din care 400.000 ml in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecaniceBarajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare.

Barajul Vidraru pe raul Arges_ Judetul Argesvidraru_noapteavidraru-munti.

Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 de ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, fiind traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru, iar turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.

Biserica de lemn

Biserica de lemn a fost construita in 1724, cu pictura originala de la 1750 realizata de "zugravul" David de la Curtea de Arges. Stramutata de la Groseni (Arad) in parcul spitalului, aceasta a fost refacuta si pusa la dispozitia bolnavilor.

Cetatea Poenari

Cetatea este situata în apropierea barajului Vidraru, pe un vârf de munte. De aici se pot admira privelisti frumoase cum ar fi Barajul Vidraru sau Muntii Fagaras, mai târziu devenind un „muzeu” pentru tot felul de vizitatori.

Pentru a se urca la cetate s-a construit o scara cu 1480 de trepte.

Cetatea Poenari a fost resedinta secundara a lui Vlad Tepes, fiind construita ca post de fortareata contra otomanilor.

În prezent se afla în stadiu de ruina.

Are o forma alungita cu 5 turnuri, 4 rotunde si unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. Initial a fost construita de Negru Voda, iar ulterior a fost renovata de Vlad Tepes.

Pe cursul superior al râului Arges era mentionata într-un document emis de Ludovic al V-lea Postumul în 1453. Cetatea l-a inspirat si pe Jules Verne în crearea capodoperei Castelul din Carpati cu legende povestite de o românca despre misterioasa cetate a lui Vlad Tepes.