Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei preromane atingand apogeul in perioada lui Decebal. Dupa infrangerea dacilor, romanii au stabilit aici o garnizoana militara si au inceput sa darame cetatea. Noua capitala romana, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construita la o distanta de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Imparatul Hadrian, voia ca noua capitala construita de Traian sa fie perceputa ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a si adaugat numele de Sarmizegetusa. Astazi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se afla comuna Sarmizegetusa.

Cetatea de pe Dealul Gradistei a fost cea mai mare dintre fortificatiile dacice. Situata la 1.200 de metri inaltime, fortareata a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Muntii Orastiei care cuprindea sase citadele: Sarmizegetusa, Cetatuia, Blidaru, Luncani, Banita si Capalna.

Fortareata era construita din blocuri masive de piatra, pe cinci terase artificiale, pe o suprafata de aproximativ 30.000 mp. Zidul cetatii avea 3 m grosime si o inaltime de aproximativ 4 - 5 m in momentul finalizarii constructiei lui.

Sarmizegetusa continea un complex de sanctuare si un calendar circular care pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice. Cei mai multi istorici estimeaza ridicarea lor in secolele III-II i. Hr, dar sunt si calcule (raportate la ziua solstitiului de vara) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Doua dintre ele sunt cele mai importante: sanctuarul mare rotund si "soarele de andezit".

Sanctuarele erau situate pe o terasa, care fusese legata de poarta cetatii printr-un drum pavat. Nu se stie daca erau sapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani in timpul ostilitatilor si nu se poate aprecia daca era un singur sanctuar mare sau doua mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar doua.

Este de remarcat asemanarea intre planurile sanctuarului mare rotund de la Sarmisegetuza Regia si al celui de la Stonehenge, care este atat de evidenta, incat creeaza impresia ca planurile au fost desenate de acelasi personaj (diferente existand doar in privinta dimensiunilor si a materialelor de constructie).

O constatare similara se poate face si in ceea ce priveste "soarele de andezit", care este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Cum au reusit sa construiasca intr-un timp relativ scurt si cu materiale aduse cel putin 100 km - de la Magura Calan, ramane un mister...

In apropiere, spre vest, se afla, pe o suprafata de 3 km, o intinsa asezare civila, in care se observa foarte multe locuinte, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apa.

Cetatea dacica Sarmizegetusa Regia a fost inclusa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Castelul Corvinilor

Cunoscut uneori sub denumirea de Castelul Huniazilor, Castelor Corvinilor reprezinta una dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din sud-estul Europei.

Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite.

Este una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, in timpul acestuia castelul sufera insemnate transformari.

La inceput a fost o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit.

Cu trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de aparare, ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei.

Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova).

In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa.

Dar dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica".

Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.

Turnul Alb

Turnul Alb tine de fortificatiile exterioare ale Brasovului medieval fiind situat pe un varf de stanca al dealului Warthe.

Turnul Alb are un plan de semicerc inchis, avand partea rotunjita indreptata spre deal, inalta de 18 m, iar partea sudica spre oras, inalta de 20 m.

In interiorul Turnului Alb existau cinci nivele de galerii de lemn pentru aparatori si paznici. Partea superioara a turnului era prevazuta cu creneluri.

Intrarea in Turnul Alb se realiza pe o scara mobila, printr-o usa in partea dinspre oras a turnului. Aprovizionarea turnului cu provizii si munitii se efectua din Bastionul Graft, situat in dreptul Turnului Alb ca un pod peste canalul "Graft" catre fortificatiile interne. Potrivit vechilor cronici, Turnul Alb s-a construit in anul 1494 sau chiar 1460.

Turnul Alb era repartizat spre aparare breslelor de cositorari si aramari. In anul 1678 breasla cositorarilor a rascumparat obligatia de aparare a turnului, numarul mesterilor fiind mult mai scazut.

In 1689 focul dus de vantul puternic a cuprins si Turnul Alb care a ars, fiind renovat abia in anul 1723. Alte restaurari au fost facute in 1902, 1974 si 2005.

Cetatea Poenari

Cetatea este situata în apropierea barajului Vidraru, pe un vârf de munte. De aici se pot admira privelisti frumoase cum ar fi Barajul Vidraru sau Muntii Fagaras, mai târziu devenind un „muzeu” pentru tot felul de vizitatori.

Pentru a se urca la cetate s-a construit o scara cu 1480 de trepte.

Cetatea Poenari a fost resedinta secundara a lui Vlad Tepes, fiind construita ca post de fortareata contra otomanilor.

În prezent se afla în stadiu de ruina.

Are o forma alungita cu 5 turnuri, 4 rotunde si unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. Initial a fost construita de Negru Voda, iar ulterior a fost renovata de Vlad Tepes.

Pe cursul superior al râului Arges era mentionata într-un document emis de Ludovic al V-lea Postumul în 1453. Cetatea l-a inspirat si pe Jules Verne în crearea capodoperei Castelul din Carpati cu legende povestite de o românca despre misterioasa cetate a lui Vlad Tepes.