Muntele de Sare Grota Miresei

Muntele de sare de la Slanic Prahova se gaseste in intravilanul orasului Slanic, cu intrarea pe strada Baia Baciului.
Declarata rezervatie naturala geologica si geomorfologica prin 1954, suprafata zonei protejate este de 2 ha. Complexul Baia Baciului este format din Muntele de sare, cu Grota Miresei si Baia Miresei, apoi Lacul Mare (numit si Baia Baciului, cu suprafata de 5100 mp si adancime maxima de 7 m), Baia Porcilor (S=1460 mp si adancime sub 1 m, continand namol terapeutic).

Numele de Grota Miresei a aparut dupa anul 1920, cand, la patru zile dupa nunta, o localnica s-a sinucis, aruncandu-se din varful muntelui de sare.
Muntele de sare a fost declarat rezervatie si monument al naturii. Acest munte miniatural modelat de apa ploilor in sare se extinde pe o suprafata de 2 hectare.
Formarea Muntelui de sare si a Grotei Miresei, din interiorul acestuia, are la origine actiunea omului, prin exploatarea din interiorul Muntelui de sare ce a functionat pana la 1852.

Dupa acest an mina a fost inundata ducand la dizolvarea sarii,si la prabusirea tavanelor.
Astfel, s-a format un imens put in mijlocul masivului de sare, lasand sa se vada forma de clopot a fostei mine de sare. Apa a sculptat versantul, creand o mare diversitate de forme carstice: lapiezuri, ponoare, arcade si concretiuni de sare.
De-a lungul timpului muntele a suferit numeroase eroziuni, si prabusiri.
Cutremurul din 1977, ploile abundente din 1993 si 1999 produc prabusiri masive ale laturilor muntelui ducand la degradarea si pierderea maretie de altadata.

Parcul Natural Comana

Parcul Natural Comana infiintat prin Hotararea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004 este situat in zona de sud a Romaniei, la distanta aproximativ egala intre Bucuresti si Giurgiu.

Decizia de constituire a parcului a fost adoptata in baza documentatiei tehnice si stiintifice elaborate inca din anul 1954 de catre Academia Romana in vederea delimitarii si protejarii a doua arii de importanta floristica deosebita, respectiv Rezervatia Stiintifica de ghimpe (Ruscus aculeatus) si Rezervatia Stiintifica de bujor (Paeonia peregrina). Acestor doua rezervatii li s-a adaugat incepand din anul 2004 Balta Comana, ca rezervatie naturala si zona de protectie avifaunistica.

Pestera Ursilor

Pestera Ursilor a fost descoperita în 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflându-se în judetul Bihor, în imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.

Descriere
Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionanta de urme si fosile ale ursului de caverna - Ursus spelaeus - care a disparut acum 15.000 de ani. Pe lânga acesta au mai fost descoperite si fosile de capra neagra, ibex, leu si hiena de pestera. La intrarea în pestera se afla un pavilion, compus dintr-o sala de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, în lungime de 488 de metri poate fi vizitata de turisti, iar cea de-a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice.

Schema simplificata a pesteriiGaleria superioara, disponibila vizitarii, este compusa din 3 galerii si diferite sali:

Galeria "Ursilor" (sau Galeria Oaselor),
Galeria "Emil Racovita",
Galeria "Lumânarilor"
Sala Lumânarilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor.
Printre formatiunile de stalactite si stalagmite se remarca Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batrânilor, iluminata cu lumânari. Temperatura în pestera este constanta de-a lungul anului (10ºC), iar umiditatea se mentine la 97%.

Istoric

Numele pesterii se datoreaza numeroaselor fosile de "ursi de caverna" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Pestera era un loc de adapost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La batrânete, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de pestera se retragea sa moara în acelas loc ca si predecesorii. Marturie stau numeroasele cimitire descopertite în pesterile din România (Pestera Bisericuta, Pestera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate. Intrarea a fost intre timp colmatata.

Pestera a ramas astfel închisa pâna pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea portiunii de la intrare, în timpul lucrarilor de exploatare a calcarului (marmura). În putul deschis a coborât pentru prima data, minerul Traian Curta din localitatea Chiscau. Acesta a parcurs galeria de acces pâna la Sala Mare.

O prima explorare a pesterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuata de catre grupul de speologi amatori "Speodava" din orasul Dr. Petru Groza (actualul oras Stei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racovita" în colaborare cu Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea, s-au stabilit solutiile de amenajare si masurile specifice de proteccie. Dupa 5 ani de amenajari la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, pestera a fost deschisa vizitatorilor. Anual pestera este vizitata de peste 200.000 de vizitatori.

Cai de acces; program vizitare

Se poate ajunge la pestera cu trenul, pe linia ferata Oradea - Vascau, pâna la statia Beiut sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu masina accesul este posibil pe DN 76 Oradea - Deva + DJ 763 Chiscau (14 km).
Linia ferata Oradea - Vascau nu este functionala de mai multi ani. Accesul se face numai auto. Se poate ajunge la Sudrigiu pe DN 76 Oradea - Deva. De la Oradea sunt autobuze pâna la Pietroasa. Se coboara la intersectia de dupa comuna Buntesti si se urmeaza drumul din dreapta. Din Beius sunt autobuze pâna în Chiscau.

Castelul Pelisor

Castelul Pelisor a fost construit intre anii 1899-1903 din dorinta regelui Carol I, ca resedinta a pricipilor mostenitori Ferdinand si Maria, de catre arhitectul ceh Karel Liman, exprimand in mod fericit Art Nouveau-ul in Romania.
Mobilierul si decoratiunile interioare, realizate in buna masura de catre Bernhard Ludwig, indica un spatiu rezidential (hall, cabinete de lucru, capela, "camara de aur"), tributar inovatiilor miscarilor artistice de la inceputul secolului XX.

Colectiile cuprind pictura roamneasca si europeana sec XIX-XX, mobilier de divese stiluri realizat in concordanta cu interoarele, piese de ceramica si faianta, sticlarie, ordine si decoratii, piese decorative de interior.
Intreaga atmosfera respira gustul eclectic si ideile originale ale uneia din romanticele intarziate ale vremii, cum o numea pe regina Maria istoricul american Hannah Pakula.
Holul de onoare, rafinat prin simplitate, este lambrisat cu casetoane din lemn de stejar. Remarcabil se dovedeste luminatorul impodobit cu vitralii, element de arhitectura specific artei anilor 1900.   
Biroul regelui Ferdinand impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului in stilul neorenasterii germane, se detaseaza biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care infatiseaza castelele Peles, Pelisor si Foisor.   Capela integrata apartamentului reginei Maria se afla intr-un spatiu placat cu marmura de Ruschita, accesibil printr-o arcada cu coloane, aurita, ce poarta o inscriptie emblematica. Nota de reculegere confera vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtreaza o lumina fascinanta.
Dormitorul de aur este mobilat cu piese realizate la 1909 in Atelierele de arte si meserii de la Sinaia, dupa planurile si desenele reginei. Sculptate in lemn de tei, aurite, ele poarta in decoratie antrelacul de inspiratie celtica si elementul zoomorf bizantin, interpretat in maniera Artei 1900.
Biroul reginei Maria, amplasat intr-un interior impodobit cu coloane brancovenesti si un camin specific interioarelor romanesti, cuprinde un mobilier conceput de regina. Scaunele si masa pentru corespondenta sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul si crucea gamata.
Camera de aur, incaperea pivot a palatului, este insolita ca decoratie. Peretii din stuc aurit poarta frunze de ciulini, motiv drag reginei intrucat era emblema orasului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar si al Scotiei, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice si bizantine este pus in valoare si de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon.

Castelul Pelisor detine o valoroasa colectie de arta decorativa apartinand Art-Nouveau-ului, printre care lucrari ale unor artisti ca E. Galle, fratii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O mentiune speciala merita manuscrisul - pergament realizat de Maria si daruit lui Ferdinand in 1906. Arta plastica o putem grupa sub genericul "Tinerimea artistica", miscare patronata de regina ce reunea artisti romani aflati la inceputul carierei.
Printul Ferdinand de Hohenzollern (1865-1927)a devenit principe mostenitor al Romaniei in 1889, urmand la tron unchiului sau, regele Carol I, la moartea acestuia in 1914.
A comandat armata romana in timpul Razboiului de Intregire a neamului 1916-1919.
Ferdinand s-a casatorit in 1893 cu printesa Maria de Saxa-Coburg-Gotha (1875-1938).

Urmasii lor au fost :
- Carol al II-lea (1893-1953), rege al Romaniei intre anii 1930-1940,
- Elisabeta (1894-1956) devenita prin casatorie regina a Greciei,
- Marioara (1899-1961), casatorita cu regele Alexandru al II-lea al Iugoslaviei,
- Nicolae (1903-1977) regent al Romaniei intre anii 1927-1930,
- Ileana (1909-1991),
- Mircea (1913-1916).
Din casatoria regelui Carol al II-lea cu principesa Elena a Greciei s-a nascut regele Mihai I in 1921.

Delfinariul

Deschis la 1 iunie 1972, Delfinariul din Constanta reprezinta o mare atractie pentru turisti. Frumoasele mamifere inzestrate cu o inteligenta deosebita uimesc si distreaza in acelasi timp.
De-a lungul anilor au aparut alaturi de delfini in acelasi bazin si foci sau pinguini, completand spectacolul acvatic.
Este un loc pe care nici un vizitator al Constantei nu trebuie sa il ocoleasca.

Turnul Alb

Turnul Alb tine de fortificatiile exterioare ale Brasovului medieval fiind situat pe un varf de stanca al dealului Warthe.
Turnul Alb are un plan de semicerc inchis, avand partea rotunjita indreptata spre deal, inalta de 18 m, iar partea sudica spre oras, inalta de 20 m.
In interiorul Turnului Alb existau cinci nivele de galerii de lemn pentru aparatori si paznici. Partea superioara a turnului era prevazuta cu creneluri.
Intrarea in Turnul Alb se realiza pe o scara mobila, printr-o usa in partea dinspre oras a turnului. Aprovizionarea turnului cu provizii si munitii se efectua din Bastionul Graft, situat in dreptul Turnului Alb ca un pod peste canalul "Graft" catre fortificatiile interne. Potrivit vechilor cronici, Turnul Alb s-a construit in anul 1494 sau chiar 1460.
Turnul Alb era repartizat spre aparare breslelor de cositorari si aramari. In anul 1678 breasla cositorarilor a rascumparat obligatia de aparare a turnului, numarul mesterilor fiind mult mai scazut.
In 1689 focul dus de vantul puternic a cuprins si Turnul Alb care a ars, fiind renovat abia in anul 1723. Alte restaurari au fost facute in 1902, 1974 si 2005.

Cetatea Dacica Costesti

Cetatea de la Costesti este situata pe dealul ``Cetatuia``, pe malul stang al Apei Gradistei. Dealul Cetatuia, cu cetatea de pe culmea sa, formeaza un minunat punct de paza, cu vederi la mare departare, plasat la intrarea in masivul muntos, acolo unde valea Apei Gradistei se ingusteaza deodata.
Sistemul de aparare al cetatii se baza pe succesiunea a trei tipuri de fortificatii: un val de pamant, un zid de piatra gros de 3 m, flancat de trei bastioane si o dubla palisada ce inconjoara partea de sus a inaltimii.
Platoul cel mai inalt era ocupat de doua turnuri-locuinta, construite din blocuri de piatra si caramida la care se ajungea urcand pe o scara monumentala, de baracile soldatilor din garnizoana si de un turn de observatie. Pe terase au fost identificate lacase de cult (sanctuare), cisterne de apa etc.
Timpul de realizare si de inflorire a asezarii dacice de pe dealul Cetatuia - ca si intregul complex al asezarilor din Muntii Orastiei - cuprinde perioada de la Burebista la Decebal (sec. I i.e.n. - I e.n.). Distrusa in urma razboiului al doilea de cucerire a Daciei de catre romani (105-106 e.n.), cetatea nu a mai fost refacuta.