Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana (în maghiara Szent-Anna tó) este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul României. Este situat în masivul Ciomatu, de pe stânga Oltului, în apropiere de Tusnad. Lacul este asezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, dupa alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente eruptii vulcanice în Carpati si în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).

Lacul Sfânta Ana se afla la o altitudine de 946 m. De forma aproape circulara, similar cu o paleta de pictor, are o lungime de 620 m si o latime maxima de 460 m, o suprafata de 19,50 ha si o adâncime maxima de 7 m. Lacul îsi completeaza apele numai din precipitatii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apa nu exista oxigen, motiv pentru care în aceasta nu traieste nici o vietate. Capacitatea trofica redusa a apei lacului se datoreaza si emanatiilor mofetice prin fundul lacului si prin peretii craterului.

Turistii veniti la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemâna o metoda empirica, dar exacta, oferita de muntele vulcanic: cele doua fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii stiu ca "Daca emanatiile din fisuri pisca la nas, atunci e semn de furtuna, iar daca nu, ziua va fi însorita, tocmai potrivita pentru drumetii". Fenomenul are o explicatie stiintifica. În munte se desfasoara înca o activitate post-vulcanica, sensibila la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferica scade, gazele, precum bioxidul de carbon si sulful, urca spre suprafata si inunda fisurile cu un miros întepator, semn ca vine ploaia.

Lacul Sfânta Ana, este o rezervatie complexa naturala, geologica, floristica si faunistica, fiind legat de Baile Tusnad prin poteci turistice.

Lânga lac se afla o capela romano-catolica cu hramul Sfintei Ana.

Cercetari recente

Vârsta lacului Sfânta Ana nu a fost înca determinata cu exactitate, diversi cercetatori estimând ca ultima eruptie a avut loc cu 32.000 de ani în urma (Juvigne et al. 1994), cu 10.500 de ani în urma (Morya et al. 1996) sau chiar 9.800 de ani în urma (Magyari et al. 2006).

Studiile palinologice, având ca obiect studiul polenului si al sporilor, au ajuns la concluzia ca istoria lacului Sfânta Ana a început în urma cu circa 9.800 – 8.800 ani, cu stadiul de turbarie si lac putin adânc.
A urmat o perioada de acumulare continua de apa pluviala si de crestere a nivelului apei pâna la valoarea maxima de 12 metri, cu 2.700 – 700 de ani în urma, atunci când lacul Sf. Ana a avut un caracter puternic oligotrof.

Ultimele masuratori efectuate în anul 2005 de catre o echipa de scafandri profesionisti împreuna cu Organizatie GeoEcologica ACCENT au gasit pentru suprafata lacului o valoare de 19,3 ha si un perimetru de 1617 m, în scadere fata de valorile de 21,3 ha si respectiv 1749 m raportate în anul 1909 de Geley Josef, pentru o suprafata de retentie a bazinului de colectare de circa 2,15 km². Cota oglinzii apei variaza între 949 si 950 m.

Lacul are o forma ovala, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mica de 470 m.
Conform masuratorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maxima de a lacului este de 6,4 m. Conform acelorasi masuratori, grosimea maxima a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv din precipitatii, gradul de mineralizare al apei fiind din acest motiv extrem de scazut. Iarna, lacul este acoperit cu un strat de gheata de pâna la 1 m.