Sfinxul din Bucegi

Sfinxul din Muntii Bucegi este un megalit situat la 2.216 m altitudine.
„Sfinxul”, asa cum este numit, din cauza asemanarii sale cu un cap uman (respectiv cu Sfinxul egiptean), s-a format prin eroziune eoliana (datorata vântului), de-a lungul unei perioade îndelungate de timp. Asemanarea sa cu un Sfinx (daca este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul sau), cât si accesul relativ usor în zona, au facut ca aceasta formatiune geologica sa devina o atractie turistica importanta.

În muntii României exista si alti megaliti care poarta denumirile de sfincsi: Sfinxul de la Toples, Sfinxul de la Stanisoara, Sfinxul de la Piatra Arsa, Sfinxul Bratocei, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon.

Originea denumirii

Cea mai veche fotografie a acestui megalit dateaza din jurul anului 1900 si prezinta Sfinxul vazut din fata, având titlul explicativ de Babe din Caraiman.
Prima denumire de Sfinx dateaza din anul 1935 într-un articol din Buletinul Alpin. Un an mai târziu, în revista „România”, profesorul Alexandru Badauta (1901-1983), prozator, memorialist si este si unul dintre întemeietorii Oficiului National de Turism (în 1936), a descris pentru prima oara acest megalit si l-a denumit „Sfinxul românesc".