Turnul Alb

Turnul Alb tine de fortificatiile exterioare ale Brasovului medieval fiind situat pe un varf de stanca al dealului Warthe.
Turnul Alb are un plan de semicerc inchis, avand partea rotunjita indreptata spre deal, inalta de 18 m, iar partea sudica spre oras, inalta de 20 m.
In interiorul Turnului Alb existau cinci nivele de galerii de lemn pentru aparatori si paznici. Partea superioara a turnului era prevazuta cu creneluri.
Intrarea in Turnul Alb se realiza pe o scara mobila, printr-o usa in partea dinspre oras a turnului. Aprovizionarea turnului cu provizii si munitii se efectua din Bastionul Graft, situat in dreptul Turnului Alb ca un pod peste canalul "Graft" catre fortificatiile interne. Potrivit vechilor cronici, Turnul Alb s-a construit in anul 1494 sau chiar 1460.
Turnul Alb era repartizat spre aparare breslelor de cositorari si aramari. In anul 1678 breasla cositorarilor a rascumparat obligatia de aparare a turnului, numarul mesterilor fiind mult mai scazut.
In 1689 focul dus de vantul puternic a cuprins si Turnul Alb care a ars, fiind renovat abia in anul 1723. Alte restaurari au fost facute in 1902, 1974 si 2005.

Cetatea Dacica Costesti

Cetatea de la Costesti este situata pe dealul ``Cetatuia``, pe malul stang al Apei Gradistei. Dealul Cetatuia, cu cetatea de pe culmea sa, formeaza un minunat punct de paza, cu vederi la mare departare, plasat la intrarea in masivul muntos, acolo unde valea Apei Gradistei se ingusteaza deodata.
Sistemul de aparare al cetatii se baza pe succesiunea a trei tipuri de fortificatii: un val de pamant, un zid de piatra gros de 3 m, flancat de trei bastioane si o dubla palisada ce inconjoara partea de sus a inaltimii.
Platoul cel mai inalt era ocupat de doua turnuri-locuinta, construite din blocuri de piatra si caramida la care se ajungea urcand pe o scara monumentala, de baracile soldatilor din garnizoana si de un turn de observatie. Pe terase au fost identificate lacase de cult (sanctuare), cisterne de apa etc.
Timpul de realizare si de inflorire a asezarii dacice de pe dealul Cetatuia - ca si intregul complex al asezarilor din Muntii Orastiei - cuprinde perioada de la Burebista la Decebal (sec. I i.e.n. - I e.n.). Distrusa in urma razboiului al doilea de cucerire a Daciei de catre romani (105-106 e.n.), cetatea nu a mai fost refacuta.

Barajul Hidrocentralei Portile de Fier I

Baraj inaugurat in 1971. Portile de Fier este numele unui defileu pe fluviul Dunare. Face parte din granita dintre Serbia si România. În sensul larg, reprezinta 134 km din cursul Dunarii, în sensul mai îngust doar barajul hidroelectric din apropierea orasului românesc Orsova.

Defileul se afla între România în nord si Serbia în sud. În acest punct, râul separa Muntii Carpati de Balcani. Numele maghiar, Vaskapu, înseamna tot "Portile de Fier", si este folosit, împreuna cu cel românesc, pentru a denumi întreg lantul de defileuri. Un nume alternativ românesc pentru ultima parte este Clisura Dunarii. În Serbia defileul este cunoscut sub numele de Ðerdap fiind un parc national, ultima sectiune numindu-se Ðerdapska klisura. Defileul este uneori denumit "Defileul Dunarii", denumire gresita deoarece cursul fluviului mai are si alte defilee, ca de exemplu defileul de la Visegrád.

Inainte de construirea barajului, aici erau cele mai dificile cataracte, formate din uriase bancuri de stânci cu crestele iesite pâna aproape la suprafata apei si rasfirate pe toata latimea fluviului, pe o lungime considerabila, constituind un obstacol de neînvins pentru navigatie. Pentru înlaturarea acestui obstacol la ordinul imparatului Traian a fost sapat în lungul malului sarbesc un canal navigabil de peste 3 km lungime, care a deservit traficul de vapoare pana in zilele noastre, nemai fiind util odata cu construirea acumularii Portile de fier I.

Biserica Strei

Biserica Strei se afla in satul Omonim, la o distanta de 14 kilometri de Simeria, pe drumul national 66, aproape de cunoscuta Biserica de piatra din Densus si de orasul Calan, in judetul Hunedoara. Satul Strei se afla situat pe malul stang al raului Strei, biserica fiind construita in mijlocul vechiului cimitir al satului.

Tara Hategului pastreaza cele mai vechi biserici din Romania. Aceste monumente cu caracter religios au fost construite, incepand din secolul al IX-lea, de seniorii feudali, care se bucurau de privilegii ereditare.

Biserica din Strei este unul dintre cele mai vechi si reprezentative monumente ale arhitecturii transilvanene, devenind astfel un monument national si o marturie a artei locale, cu influente arhitecturale apusene.

Biserica ortodoxa Strei este ctitorita de boierul roman Ambrozie. Biserica Strei a fost construita pe la sfarsitul secolului al XIII-lea sau inceput celui de-al XIV-lea, intr-un stil strain de pamantul romanesc ortodox; in aceasta biserica, stilul romano-gotic se imbina cu elemente locale, rezultand astfel un ansamblu arhitectural unic si un monument vechi transilvanean.

Prima mentionare istorica a bisericii din Strei are loc in anul 1392. Monumentele medievale de acest tip coboara pana in secolul al XIII-lea, perioada din care se pastreaza inca o curte a cnejilor si o biserica de curte cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Streiul, cunoscut ca sit arheologic, a fost investigat in doua campanii, intre anii 1969-1970, cu prilejul restaurarii monumentului istoric, de catre Radu Popa si Gheorghe Lazin, rezultatele sapaturilor fiind publicat partial. In cursul sapaturilor efectuate in jurul bisericii, au fost descoperite 48 de morminte. Cercetarile arheologice efectuate aici au evidentiat faptul ca cimitirul satului si Biserica Strei suprapun o "villa rustica" de factura romana.

Cladirea bisericii este construita din piatra bruta, pe ruinele unei asezari romane de tip "villa rustica", ale carei anexe sunt vizibile si astazi. Interiorul bisericii este pavat cu caramizi romane, turnul clopotnita se afla asezat in capatul vestic al naosului, nava scurta este acoperita cu un tavan din scanduri, iar Sfantul Altar, de forma dreptunghiulara, este acoperit cu o bolta in forma de cruce.

Initial, intrarea in biserica se facea pe sub turnul clopotnita, printr-o usa incoronata de un arc frant, insa acum intrarea se face printr-o usa din latura de sud a navei. Arcul fostei usi de intrare pastreaza inca o parte din vestmantul exterior de fresca al bisericii.

Picturile bisericii reprezinta unul din cele mai vechi si pretioase ansambluri de pictura medievala menita sa impodobeasca un monument romanesc. Se crede ca lucrarea picturii din Strei se datoreaza unui intreg grup de pictori si nu unuia singur, insa maestrul principal care a decorat monumentul a fost, potrivit inscriptiei alaturate portretului sau: "Grozie, fiul mesterului Ioanis, a pictat biserica". Grozie, care si-a zugravit singur portretul, a pictat absida altarului, iar in naos peretele rasaritean, registrul superior al peretelui sudic si peretele apusean.

Pictura murala interioara se pastreaza inca, insa nu in totalitate si nu in foarte buna stare de conservare. In Sfantul Altar se distinge scena cu Hristos Arhiereu si cortegiul Apostolilor, iar in nava apare Buna Vestire, Sfantul Nicolae si alti sfinti.

Biserica din Strei a purtat initial si un vestmant exterior de fresca, insa din acesta se mai pastreaza doar cateva fragmente, cel mai bine-pastrat fiind cel de deasupra intrarii de sub turnul clopotnita; pe fatada sudica se afla inca trei scene, insa neidentificabile.

Clopotnita bisericii, construita pe trei nivele, isi pastreaza inca vechiul acoperis, format din patru fatade de forma triunghiulara, in interior acesta terminandu-se intr-o cupola. Ultimul etaj al turnului este deosebit, el purtand pe sine un model alcatuit din caramizi, asezate intercalat cu colturile acoperisului, asemanator celui intalnit la Biserica Densus. Turnul clopotnita incorporeaza in exterior un fragment de sarcofag roman.

Biserica Strei a fost restaurata intre anii 1969-1970, de catre Directia Monumentelor Istorice Nationale. In urma lucrarilor, bisericii i s-a restaurat si consolidat valorosul ansamblu de pictura murala, care se pastreaza in absida altarului, pe peretii de est si sud ai naosului, si fragmentar pe cel vestic la parterul turnului clopotnita. In exterior, fragmente de pictura se afla pe fatadele de rasarit, de sud si in luneta portalului de la turnul clopotnita.

In biserica din Strei nu se mai savarsesc sfintele slujbe si nici rugaciunile neincetate ale credinciosilor, singura zi in care biserica se mai bucura de Sfanta Liturghie fiind cea de 8 septembrie, cand se praznuieste hramul - Adormirea Maicii Domnului. Pentru intrarea in biserica este nevoie de o cheia, aflata de obicei la preoteasa satului sau la un vecin din apropiere.

Biserica Colt

Biserica Colt este situata in satul Suseni al comunei "Raul de Mori" din judetul Hunedoara. Biserica functioneaza ca schit cu obste de calugari si poarta hramul "Duminica Tuturor Sfintilor". Tot aici se gaseste si Cetatea Colt, aflata astazi intr-o totala stare de ruina.

Rau de Mori este o straveche asezare de cneji romani, locul de origine al familiei Candea, amintita la inceputul veacului al XIV-lea, care a avut un mare rol in viata sociala si politica a Transilvaniei si tinutului Hateg.

Cnejii din tara Hategului, de origine romana, au avut un rol important in construirea bisericilor si manastirilor din zona. Una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul Romaniei a fost ctitorita de cneazul Cande, langa una dintre cetatile sale aflate la poalele Retezatului.

Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Rau de Mori spre Rausor, una dintre portile de intrare in Parcul National Retezat, se afla ruinele cetatii Colt, si biserica cu acelasi nume. Cetatea, cocotata in varful unei stanci ce strajuieste drumul si biserica de piatra l-au inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul "Castelul din Carpati".

Manastirea si cetatea Colt sunt inconjurate de fascinante povestiri si un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpati" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit in jurul anului 1280.
Biserica si Cetatea apartin Familiei Candestilor. Biserica a fost construita la inceputul secolului al XIV-lea, intre anii 1310-1315 si se remarca din doua elemente deosebite: in primul rand prin amplasarea unui turn peste altar si apoi prin resturile de pictura murala din interior. Inca de la inceput, biserica de aici a fost ortodoxa.

Biserica Colt - scurt istoric

Traditia locului, sustinuta si de sapaturile arheologice, demonstreaza ca, in trecutul indepartat, a existat in aceste locuri viata monahala. Cativa sihastri s-au asezat aici in a doua jumatate a secolului al XV-lea si au intemeiat o mica pustniceasca, cunoscuta sub numele de "Raul de Mori". Mica asezare sihastra de aici tinea aceeasi randuiala de viata duhovniceasca ca la Manastirea Prislop, sub a carei influenta se afla.

In prima jumatate a secolului al XVII-lea, calvinii i-au izgonit pe calugari din manastire. Aici a fost descoperit mormantul unui egumen pe a carui piatra funerara - care se pastreaza si azi - este inscris numele de "popa Kir Ghenadie". In secolele XVI-XVII, au vietuit aici calugari. In apropiere se intinde o vale cunoscuta sub numele de "Valea Calugarilor".

In arhiva familiei Kendefi s-a pastrat, pana in secolul al XVIII-lea, un document care-l numea Nicodim pe Nicolae, fiul lui Ioan Candea din Raul de Mori, numele de Nicodim fiind de rezonanta monahala. Tanarul Nicolae Candea a trait in secolul al XIV-lea.

Dupa alungarea calugarilor de catre calvini, manastirea ajunge in paragina. In urma Revolutiei din anul 1989, Episcopia Aradului a hotarat sa reinfiinteze viata monahala la Cetatea Colt, dar abia in anul 1995 schitul a capatat viata, prin formarea primului nucleu de calugari. Conducerea obstii i-a fost incredintata ieromonahului Calinic.

Biserica din piatra, ctitorita in secolul al XIV-lea de familia Candestilor, a fost transformata in grajd de animale in perioada comunista, ajungand intr-o stare de degradare totala.

Obstea manastirii a trecut si ea prin mari greutati, in special financiare, ca sa-i poata reda adevaratul statut. Au fost inaltate zidurile, pentru ca ramasese in picioare numai turnul, s-a facut sarpanta acoperisului si a fost acoperita, apoi s-a tencuit in interior si a fost inzestrata cu obiectele de cult.

Pentru viata monahilor de aici, langa biserica a fost ridicata o constructie din zid, cu cinci chilii si bucatarie. Biserica, fiind construita la o altitudine de 60 de metri fata de drumul de circulatie pietruit, pana la aceasta s-a construit o scara de beton.

Biserica Colt - arhitectura si podoabe

Biserica a fost construita cu elemente caracteristice bisericilor din zona Hategului: acoperis piramidal al turnului din piatra, contraforturi, arce cu material din piatra fatuita. Biserica Colt este o constructie din zid de piatra, cu o grosime de 1,20 metri, in forma de nava, si compartimentata in altar si naos. Catapeteasma, pentru inceput alcatuita ca improvizatie, este din lemn de brad.

Turnul de deasupra altarului are forma patrata, cu o terminatie piramidala acoperita cu piatra. Turnul, care a folosit ca turn de aparare, a avut in interior trei camere. Scarile turnului sunt verticale si anevoioase. In ultimele doua incaperi, cele mai de sus, locuiau odinioara calugarii. Chiliile calugarilor se aflau in aceste camere si se pare ca viata monahala a inceput aici odata cu edificarea bisericii.

Nu aveau nevoie de chilii, nici de acareturi, coborau direct din turla pentru slujbe. Biserica isi era suficienta siesi. Constructia turnului respecta o tehnica intalnita la mai multe biserici din piatra construite numai in satele din inprejurimi.

Intrarea in biserica se face prin partea de nord, pe o usa din lemn de stejar, nesculptata. Lumina patrunde prin doua ferestre in altar si prin alte doua ferestre in naos. Ferestrele sunt inalte si inguste, cu ancadramente de piatra in exterior.

Pardoseala este lucrata din bucati masive de marmura, iar acoperisul este confectionat din solzi de tigla. In exterior, Biserica Colt, prezentand elemente gotice, are tencuiala lucrata in praf de marmura.

Stranele sunt insirate la perete, sunt pustii. Lespedea sub care-a fost zidit trupul calugarului sfant e acoperita cu un covor visiniu, ponosit, prafuit. Peretii bisericii sunt albi si goi, cu hasuri haotice brazdate in cimentul rece.

Pictura bisericii nu s-a pastrat in mod satisfacator. In Sfantul Altar se mai pastreaza doar urmele unei fresce mai vechi. Cercetarile facute de Virgil Vetisanu au dus la concluzia ca aceasta a fost executata intr-un interval de un secol. Se crede ca intre anii 1350-1450. Naosul bisericii, tencuit in intregime, nu mai prezinta nici o urma de pictura.

Pictura interioara a fost facuta in jurul anului 1350 de acelasi pictor Stefan, care a pictat si Bisericile din Ostrov si Densus. Apar cateva elemente etnografice specifice zonei Hategului, elemente comice, oarecum in contradictie cu doctrina bisericeasca, ceea ce demonstreaza ca mesterul zugrav era localnic sau cunostea foarte bine etnologia zonei.

Din punct de vedere tehnic, pictura este cu totul originala, gletul care constituie suportul acesteia fiind armat cu coaja de copac, ace de brad, samburi de cires salbatic si nu cu calti, asa cum se obisnuieste. Chipuri abia zarite ale sfintilor pictati peste aceasta tencuiala imprastie miresme in aerul din jur.

Se are in vedere inceperea lucrarilor de restaurare a picturii in tot spatiul interior al bisericii. Biserica schitului si castelul Colt, ce alcatuiesc impreuna doua povesti minunate legate de atat de frumosul Retezat, merita stradania si efortul de a li se reda stralucirea de altadata.

Biserica Colt - batranul duhovnic nevoitor

Pe langa cei cativa calugari, la Biserica Colt mai exista inca unul. Acest ultim si ascuns calugar este unul foarte batran. El "nu se vede". Sihastrul ascuns traieste undeva prin muntii din jur. Toti calugarii stiu unde este, dar nici unul nu spune ceva despre aceasta.

Pana in ultima vreme, calugarul cel batran se adapostea intr-o vizuina de urs, dintr-o spinare aproape verticala de cremene, mancand radacini de copaci, rugandu-se neincetat. De acolo, putea privi manastirea. Insa din pricina gurilor prea slobode, oamenii au descoperit vizuina si atunci Batranul Daniel a trebuit sa plece mai departe, mult mai departe, la cateva zeci de kilometri in munti, dupa cum imi spune Gruita Batraneantu, taran din Suseni.

Acelasi taran marturiseste: "Tipam ca pasarile. Cand ma apropii de chilia lui sa-i duc ceva de mancare, ii dau semn. Si el imi raspunde ca pasarile, daca vrea sa iasa din rugaciune, si abia atuncea urc. Stiu unde-i e sihastria. Au venit oamenii cu banii, uite-asa, in mana: Uite-asa mi-o dat cu banul pe la nas. Eu am zis asa: Nu zic nimic, pentru ca-i un legamant. Am promis." Gruita Batraneantu si alti cativa localnici cu care am vorbit considera c-ar fi "un pic cam sfant".

Batranul a venit de la Bodrogul Aradului, o manastire de-aceeasi varsta cu Coltul, luand dupa el pe viitorul staret si pe tanarul Dimitrie. El mai intemeiase cateva manastiri prin anii 1970, prin partile Banatului, si de fiecare data, dupa ce le punea pe picioare, pleca, fugea in pustie. A facut multe acest monah, doar ca el "nu se vede".

Manastirea Colt - sfantul necunoscut din strana stanga

In interiorul bisericii, deasupra altarului, se afla trei incaperi suprapuse. La capatul primei camere, intr-un dulap de lemn masiv se afla niste sfinte oseminte. Despre acestea monahii spun urmatoarele:

"In momentul in care s-a descoperit craniul si celelalte oseminte, s-a gasit in biserica, acolo unde e azi strana din stanga altarului, un trup neputrezit. Trupul era intreg, cu carne pe oase, uscat si frumos mirositor.

Erau atunci insa probleme mari cu refacerea manastirii, multe piedici de la Culte, multe dusmanii, si, ca sa nu se mai faca zarva cu descoperirea unor moaste, monahii au hotarat sa ascunda totul. Au astupat trupul neputrezit, l-au inchis in pamant in acelasi loc, acolo unde este strana din stanga altarului, si-au spus ca, dac-o fi sa fie, moastele vor iesi din nou la iveala, daca va vrea Dumnezeu.

Sihastrul Daniel a vrut sa ia atunci o particica din trupul acela. A luat o bucatica din trup si a ascuns-o sub rasa, langa inima. Iar cand a dat sa plece, deodata au inceput sa-l doara picioarele, de la genunchi, sa-l doara tot mai tare, mai tare, si cand a ajuns in dreptul usii, a cazut la pamant, ca paralizat. Brusc!

Parintele a ramas acolo mult timp, intre ruine, nu putea sa se miste si a inceput sa planga. Abia intr-un tarziu s-a gandit sa duca particica de trup de unde-a luat-o, si imediat ce s-a gandit a inceput sa se inzdraveneasca. S-a tarat pana la groapa, a pus particica inapoi si deodata s-a facut bine."

Parintele Daniel a tinut post lung si s-a rugat la Dumnezeu pentru ca El sa-i descopere numele sfantului anonim. Tot rugandu-se neincetat, deodata asa, din senin, a auzit in gand, puternic, ca un strigat, a auzit limpede numele lui. Si atunci, deodata, mi-a venit si mie in gand, asa ca un trasnet, numele de Cande... Ioan Cande! Voievodul Tata, parintele celor doi fii care s-au luptat toata viata.

Cei doi fii se stie unde sunt ingropati, tatal insa nu. Or, de obicei, voievozii, ctitorii, se inmormanteaza in biserica, la stanga altarului. S-ar putea sa fi fost un om credincios, nu trebuie sa fii neaparat calugar pentru ca trupul tau sa se preschimbe in moaste."

Manastirea Colt - renasterea unui fierbinte colt de rugaciune

"Prin vointa Domnului si truda slujitorilor sai, la poalele Retezatului, vechea Manastire Colt traieste din nou ani de glorie intru slava lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, aidoma tuturor bisericilor vechi si noi din Tara Hategului" spunea cu mandrie Episcopul Aradului, Halmagiului si Hunedoarei Timotei Seviciu la sfintirea bisericii refacute.

Cetatea Colt

Cetatea Colt dateaza din secolul al XVI-lea si a fost construita in scopuri de aparare de catre familia Kendefy. Amplasata pe un colt de stanca, cetatea impresioneaza prin tainica sa impozantza. Datorita aspectului cetatii si numeroaselor coincidente toponimice, a fost lansata ipoteza ca aceasta ar fi sursa de inspiratie a romanului "Castelul din Carpati".

Cetatea nu are acoperis, iar din zidurile, candva semete, au mai ramas cateva bucati, pe care se mai vede nici tencuiala. Cu un plan neregulat, in forma de stea, adaptat reliefului dur pe care a fost inaltata in anul 1280, Cetatea Colt este cea mai puternica cetate cnezala din Transilvania.

Cetatea avea un turn-donjon care corespundea celui ce impodobea biserica cetatii, minastirea Colt; turnul-donjon al cetatii era incalzit de o centrala cu aburi, care functiona cu balegar.

In jurul unui turn cu baza patrata, ridicat in secolul al XIV–lea, s-au dispus incinte, incaperi si turnuri pina in secolul al XVI–lea. La piciorul cetatii a fost si o curte medievala, iar pe malul raului inca mai exista cateva resturi arheologice ale acesteia.

Ctitorul ei, cneazul Nicolae Candea, se pare ca s-ar fi dusmanit si s-ar fi luptat toata viata cu fratele lui, Stefan Candea. Fiul lui, Nicolae Candea, este cel care a transformat capela cetatii in biserica ortodoxa. A fost construita pentru lupta si aparare, dar pare, mai degraba, un refugiu romantic.

Urmeaza apoi maghiarizarea, cand Hategul depinde de Ungaria. Pentru a-si pastra proprietatile, in anul 1472, cnejii Candea si-au schimbat numele, devenind grofii Kendeffy. Treptat, nu mai ramane nimic din aceasta familie. Doar ruinele unui castel misterios!

La poala cetatii mai pot fi vazute ruinele unei case numita candva "Casa vanatorului", care ar fi putut fi hanul evreului Ionas, iar conul de stanca a fost strabatut de galerii ale caror urme se mai vad si astazi.

Manastirea si Cetatea Colt - localizare si cai de acces

Biserica Colt se inalta la poalele Muntelui Retezat, pe o culme despartita de culmea paralela prin firul de apa al Paraului Rausor, care, pe vremuri, purta mai multe mori de apa; vizavi se afla Cetatea cnezala Colt. Aceasta este un vechi castel fortificat, din piatra, care a fost imortalizat de Jules Verne in romanul "Castelul din Carpati".

Biserica si cetatea Colt sunt situate la intrarea pe Valea Rausorului, pe teritoriul satului Suseni, la trei kilometri distanta de satul Rau de Mori (Drumul Judetean 686). Acestea sunt situate pe soseaua Simeria - Hateg - Petrosani, la o distanta de 9 kilometri de localitatea Carnesti, ramificatie stanga Brazi -Raul de Mori, 22 de kilometri sud-est de Hateg.

Credinciosii care folosesc ca mijloc de transport trenul coboara in Gara Subcetate, de pe linia ferata Bucuresti - Petrosani - Deva, si de aici cu autobuzul la Hateg. Autobuzul asteapta, la fiecare tren, in spatele garii.

Din Hateg se pot folosi autobuzele care transporta muncitori ai Trustului de Constructii Hidrotehnice pana la Brazi. Din Brazi, se merge spre Biserica Colt, prin Raul de Mori - Suseni, o distanta de cam cinci kilometri.

Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei preromane atingand apogeul in perioada lui Decebal. Dupa infrangerea dacilor, romanii au stabilit aici o garnizoana militara si au inceput sa darame cetatea. Noua capitala romana, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construita la o distanta de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Imparatul Hadrian, voia ca noua capitala construita de Traian sa fie perceputa ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a si adaugat numele de Sarmizegetusa. Astazi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se afla comuna Sarmizegetusa.

Cetatea de pe Dealul Gradistei a fost cea mai mare dintre fortificatiile dacice. Situata la 1.200 de metri inaltime, fortareata a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Muntii Orastiei care cuprindea sase citadele: Sarmizegetusa, Cetatuia, Blidaru, Luncani, Banita si Capalna.

Fortareata era construita din blocuri masive de piatra, pe cinci terase artificiale, pe o suprafata de aproximativ 30.000 mp. Zidul cetatii avea 3 m grosime si o inaltime de aproximativ 4 - 5 m in momentul finalizarii constructiei lui.

Sarmizegetusa continea un complex de sanctuare si un calendar circular care pare menit pentru descifrarea mecanismelor astrale si marilor cicluri cosmice. Cei mai multi istorici estimeaza ridicarea lor in secolele III-II i. Hr, dar sunt si calcule (raportate la ziua solstitiului de vara) din care reiese o vechime cu 600 de ani mai mare. Doua dintre ele sunt cele mai importante: sanctuarul mare rotund si "soarele de andezit".

Sanctuarele erau situate pe o terasa, care fusese legata de poarta cetatii printr-un drum pavat. Nu se stie daca erau sapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani in timpul ostilitatilor si nu se poate aprecia daca era un singur sanctuar mare sau doua mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar doua.

Este de remarcat asemanarea intre planurile sanctuarului mare rotund de la Sarmisegetuza Regia si al celui de la Stonehenge, care este atat de evidenta, incat creeaza impresia ca planurile au fost desenate de acelasi personaj (diferente existand doar in privinta dimensiunilor si a materialelor de constructie).

O constatare similara se poate face si in ceea ce priveste "soarele de andezit", care este foarte asemanator cu celebrul calendar Maya. Cum au reusit sa construiasca intr-un timp relativ scurt si cu materiale aduse cel putin 100 km - de la Magura Calan, ramane un mister...

In apropiere, spre vest, se afla, pe o suprafata de 3 km, o intinsa asezare civila, in care se observa foarte multe locuinte, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apa.

Cetatea dacica Sarmizegetusa Regia a fost inclusa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Transfagarasean

Daca ar trebui sa spunem in cateva cuvinte, atunci Transfagaraseanul (DN 7C) este doar drumul care traverseaza muntii Fagaras (cei mai înalti munti ai României – vf. Moldoveanu – 2544 metri) si uneste Muntenia de Ardeal. Dar de fapt, Transfagaraseanul este mai mult de atat. Este drumul care ajunge o altitudine de 2042 de metri, in Caldarea Glaciara Balea. Are doua benzi care se intind pe o lungime de 92 de kilometri. Din cauza nenumaratelor serpentine cu masina viteza medie este de cel mult 40 km la ora. Apoi, pe intregul traseu sunt construite 27 de viaducte si poduri si cel mai lung tunel de la Capra la Balea Lac, de 887 de metri, care strabate muntele Paltinul. Aerisirea tunelului se face natural datorita curentilor de aer extrem de puternici. Banda de circulatie prin tunelul neiluminat are doar 6 metri latime si un trotuar de un metru latime.

Soseaua Transfagarasean

Pentru cei care doresc sa se “aventureze” pe Transfagarasean, este recomandat sa o faca din sud spre nord. Cea mai celebra sosea a Romaniei incepe in judetul Arges, in localitatea Arefu (la kilometrul 61 al DN7C ) si se termina in judetul Sibiu, langa localitatea Cartisoara (la intersectia cu DN1).

Peisajul este mirific, iar diferentele de nivel si serpentinele se constituie intr-o provocare atat pentru masini cat si pentru soferi. Din pacate, din cauza conditiilor meteorologice, in fiecare an Transfagaraseanul este deschis doar cateva luni pe an, incepand in iulie si pana in octombrie.

Cele mai importante puncte de atractie turistica sunt Lacul si Barajul Vidraru, care este unul dintre cele mai mari din Europa, apoi Cetatea Poienari (construita pe vremea lui Vlad Tepes), Lacul glaciar Balea si Cascada Balea.

Soseaua Transfagarasean

Cum s-a construit

Transfagaraseanul a fost contruit intre 1970 si 1974. Poate ca o sumara prezentare in cifre este dificil de urmarit, dar pentru cei care au rabdarea sa o citeasca, merita spus ca la realizarea celor 92 de kilometri de sosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de roca, s-au facut 830 de lucrari transversale si 290.000 de metri cubi de zidarie. Pentru realizarea tunelului Capra – Balea au fost escavati peste 41.000 metri cubi de roca. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamita, 3.573 tone de ciment, 89 tone de otel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patrati de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de teava, 50 tone de confectii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietris, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.

Tunel pe soseaua Transfagarasean

Dintre cei care au lucrat la construirea Transfagaraseanului, pensionari in acest moment, unii mai povestesc cu cate sacrificii s-a facut soseaua care urca la cer. Inainte nu se puteau trece muntii nici macar cu calul. Dar, se spune ca la un moment dat Nicolae Ceausescu, cand inca nu era presedinte la Romaniei, a trecut prin comuna Arefu si i-a venit ideea ca trebuie facuta o sosea care sa taie muntii. In timpul lucrarilor, exact ca si la Vidraru, au murit multi oameni. Din pacate documentele nu au pastrat pentru istorie aceste cifre. Dar cei care au supravietuit spun ca este vorba de sute de jertfe omenesti. Multi dintre cei care au murit nici macar n-au mai fost gasiti prin prapastiile in care au cazut. Se spune la construirea tunelului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se tineau uni de altii, cate 20 – 30, ca sa nu fie luati de vijelie si aruncati in prapastie.

Muntii Fagaras – Soseaua Transfagarasean

O poveste care circula din om in om se refera la un calugar pe nume Nectarie. Dupa construirea Transfagaraseanului acesta a urcat cu masina, un Trabant, pana la Capra, unde a fost suprins de o avalansa. A lasat masina sub copertina de la Capra iar el s-a aruncat pe zapada, fiind dus de “val”. Se spune ca asa a scapat cu viata, in timp ce masina au gasit-o abia dupa 6 luni cand s-a topit zapada.